Situația energetică din România traversează o perioadă dificilă, caracterizată prin prețuri la energie printre cele mai mari din regiune. În cadrul Forumului de Securitate Cibernetică în Energie, Mircea Man a subliniat că factorii implicați, inclusiv Ministerul Energiei, operatorii, furnizorii și ANRE, trebuie să găsească soluții urgente pentru a gestiona perioada de iarnă. Această perioadă este marcată de o producție mai mică de energie regenerabilă, ceea ce adaugă presiune asupra sistemului național.
Un aspect critic evidențiat de Mircea Man este scăderea capacității de producție locală față de perioadele istorice. Înainte de anul 1990, România dispunea de o capacitate de producție de 14.000 de megawați, în timp ce în prezent aceasta este de doar 7.000 de megawați. Această scădere forțează importurile de energie, care la orele de seară ajung să depășească pragul de 40%, reflectând o stare de sănătate fragilă a economiei românești.
Instabilitatea prețurilor este o altă problemă majoră, cu variații extreme între perioadele de consum scăzut și cele de vârf. Mircea Man a punctat faptul că nu este sustenabil ca la prânz prețul să fie de 5 euro, în timp ce la ora 19:00 acesta să atingă 520 de euro. Pentru a evita aceste fluctuații, este necesară o abordare axată pe soluții și investiții, nu pe căutarea vinovaților în cadrul sistemului.
În ceea ce privește reglementarea tarifelor, Mircea Man a explicat că politicul nu stabilește aceste costuri, procesul fiind gestionat de ANRE prin metodologii clare. Tarifele se stabilesc pe baza unor criterii tehnice și a datelor furnizate de fiecare operator, utilizând o formulă aprobată anul trecut. Deși operatorii solicită rentabilități mai mari, autoritatea a aplicat o rată de rentabilitate de 6,94% pentru a menține un echilibru necesar.
Soluția pentru viitor constă în investiții masive în infrastructură și în dezvoltarea capacităților de stocare. Deși România are peste 400.000 de prosumatori, doar 113.000 dintre aceștia dispun de sisteme de stocare. În prezent, există peste 600 de solicitări pentru capacități noi de producție, însă obținerea unei autorizații de înființare nu garantează automat primirea licenței de funcționare, fiind necesar un proces riguros de implementare.
Sectorul energetic român se confruntă cu o transformare structurală, trecând de la un model de producție masivă la unul bazat pe importuri și pe o integrare tot mai mare a prosumatorilor. Această tranziție necesită o modernizare a rețelelor și o securitate cibernetică sporită pentru a proteja infrastructurile critice, într-un context în care digitalizarea și investițiile în tehnologii noi devin elemente fundamentale pentru reziliența sistemului.