Pregătirea suplimentară în afara orelor de școală a devenit o practică extinsă pentru elevii din România, generând costuri semnificative pentru familii. În medie, părinții care își trimit copiii la meditații cheltuiește anual suma de 6.234 de lei. Această tendință reflectă dificultățile de adaptare ale sistemului de învățământ la nevoile individuale ale elevilor, transformând orele suplimentare dintr-o opțiune într-o formă de supraviețuire în cadrul școlii.
Datele furnizate de Salvați Copiii România arată că aproape jumătate dintre părinți, respectiv 48%, utilizează acest serviciu. Impactul este mult mai vizibil la nivelul elevilor de gimnaziu, unde procentul crește la 64%, și la liceeni, unde ajunge la 66%. În ceea ce privește nivelul primar, aproape unul din cinci copii beneficiază de astfel de ore de pregătire. Motivul principal pentru această alegere este pregătirea pentru examenele naționale, proces care vizează 58% dintre părinții care plătesc.
Impactul financiar asupra bugetelor familiale este considerabil, iar pentru un sfert dintre părinți, aceste cheltuieli sunt atât de mari încât necesită amânarea altor necesități. Există o disparitate clară între nivelurile de venit: 35% dintre părinții cu venituri sub 5.000 de lei plătesc pentru meditații, în comparație cu 65% dintre cei care câștigă peste 20.000 de lei. Această diferență accentuează inegalitatea educațională, deoarece rezultatele depind tot mai mult de posibilitățile economice ale familiei.
Specialiștii avertizează că acest fenomen creează o „instituție paralelă de învățământ”, alimentată de clasele suprapopulate și de presiunea pentru performanță. Aurora Oprea susține că procesul educațional se transformă într-o cursă pentru note, ceea ce poate sabota gândirea critică a tinerilor. În plus, programul încărcat reduce timpul disponibil pentru activități extrașcolare și hobby-uri. Această lipsă de spațiu liber îi împiedică pe elevi să își identifice vocația și abilitățile native.
Riscurile asupra sănătății mentale ale elevilor sunt, de asemenea, semnalate, inclusiv apariția anxietății și a epuizării. Elevii pot ajunge să creadă că succesul este dictat exclusiv de un scor, ceea ce poate diminua entuziasmul pentru învățare pe termen lung. Există, de asemenea, riscul de a crea o dependență de ajutorul profesorului particular. Acest lucru poate duce la dificultăți de organizare și autonomie atunci când acești tineri vor intra în facultate sau pe piața muncii.
În sistemul de învățământ din România, presiunea pentru performanță și numărul mare de elevi din fiecare clasă rămân provocări structurale majore. Deși meditațiile pot ajuta la recuperarea unor lacune de materie sau la aprofundarea unor discipline, ele nu ar trebui să înlocuiască educația de bază. Obiectivul rămâne adaptarea școlii astfel încât pregătirea suplimentară să fie o alegere pentru excelență, nu o necesitate impusă de deficiențele sistemului public.