Viitoarea structură a finanțării europene pentru agricultură ar putea pune în pericol fondurile destinate investițiilor și dezvoltării fermelor după anul 2027. Schimbările propuse pentru Politica Agricolă Comună (PAC) ar putea forța autoritățile naționale să aleagă între menținerea subvențiilor directe și finanțarea proiectelor de modernizare. Această situație apare în contextul unei noi organizări a fondurilor, care va pune o presiune sporită pe deciziile guvernamentale privind alocarea resurselor.
Costin Telehuz, fermier și fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a explicat că sistemul va trece de la doi piloni la un singur pilon de finanțare. Această nouă configurație va amesteca plățile directe cu investițiile într-un cadru unic, lăsând în responsabilitatea statului membru stabilirea priorităților. Astfel, decizia privind cantitatea de bani direcționată către dezvoltarea fermelor versus plățile directe va deveni o problemă de politică națională.
Conform analizei lui Costin Telehuz, există un risc major ca bugetul agricol mai mic să determine o reducere a sumelor pentru investiții. Autoritățile ar putea simți tentația de a tăia din partea destinată modernizării pentru a proteja subvențiile, deoarece România nu a ajuns încă la convergența externă față de media UE. Fostul secretar de stat a menționat că un ministru, inclusiv Florin Barbu, ar putea evita atingerea plăților directe pentru a preveni reacțiile puternice ale fermierilor.
O altă schimbare semnificativă care se profilează este introducerea plafonării subvențiilor pentru fermele mari, o măsură care ar putea fi aplicată în următorul exercițiu financiar. Costin Telehuz consideră că, din cauza constrângerilor bugetare, este mult mai ușor din punct de vedere politic să se realizeze tăieri la nivelul fermelor mari, care sunt mai puține. Totuși, rămâne de văzut dacă statele membre vor avea autonomia de a stabili singure pragul de plafonare.
Propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2028-2034 prevede un plafon anual de 100.000 de euro pentru sprijinul direct acordat unei singure ferme. Această propunere vizează reunirea actualelor direcții de finanțare într-un singur cadru, însă regulile finale privind distribuția fondurilor și plafonarea nu au fost încă adoptate. Negocierile europene continuă, iar incertitudinea privind modul de repartizare a banilor rămâne un punct critic pentru sectorul agricol.
Sistemul actual de politici agricole europene funcționează prin două piloni distincti, unul pentru plăți directe și unul pentru dezvoltarea rurală. Trecerea către un model unificat reprezintă o schimbare structurală majoră în modul în care statele membre gestionează fondurile de la Bruxelles. Această evoluție vizează simplificarea, dar impune în același timp o responsabilitate directă a guvernelor naționale în gestionarea echilibrului dintre supraviețuirea imediată a fermelor și dezvoltarea lor pe termen lung.