Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte de mobilier prin intermediul platformelor digitale a devenit o practică extinsă, însă aceasta ridică întrebări importante privind regimul fiscal. Claudia Sofianu și Cătălina Butan, reprezentante ale EY România, subliniază că distincția dintre vânzarea din patrimoniul personal și o activitate cu caracter economic este esențială. În timp ce Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din patrimoniul personal, acesta nu detaliază în mod explicit condițiile specifice pentru aplicarea acestei reguli.
Diferența majoră constă în regularitate și continuitate. Vânzarea ocazională a obiectelor pe care nu le mai utilizează este tratată diferit față de tranzacțiile repetate efectuate pentru obținerea de venituri. Atunci când activitatea de vânzare capătă un caracter continuu, veniturile pot fi încadrate la categoria celor obținute din activități independente. Acest lucru implică obligații legate atât de impozitul pe venit, cât și de plata contribuțiilor sociale, chiar dacă tranzacțiile nu sunt neapărat constante.
Legislația actuală nu oferă reguli specifice pentru bunurile second-hand sau pentru tranzacțiile realizate exclusiv pe platforme digitale. Tratamentul fiscal depinde de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, nu de natura bunului sau de mediul de vânzare. De asemenea, lipsa continuității nu garantează neapărat neimpozitarea, deoarece anumite venituri pot fi încadrate fiscal în categoria celor provenite din alte surse, conform prevederilor în vigoare pentru persoanele fizice.
Regulile europene DAC7 impun obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale, permițând autorităților să monitorizeze tranzacțiile. DAC7 nu introduce noi taxe, ci facilitează transmiterea informațiilor către fisc. Pentru a fi scutit de raportare, un utilizator trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să realizeze mai puțin de 30 de tranzacții și să aibă o contraprestație totală de maximum 2.000 de euro într-un an calendaristic. Depășirea oricăruia dintre aceste praguri obligă platforma să raporteze datele.
În alte state europene, abordările variază. În Franța, vânzările de bunuri personale sunt, în principiu, neimpozabile, cu excepții pentru anumite categorii. Germania exclude bunurile de uz cotidian din anumite regimuri, dar poate taxa vânzările efectuate la un an de la achiziție. În Țările de Jos, administrația fiscală face o distincție clară între vânzările din sfera privată și achizițiile efectuate special pentru revânzare cu profit, care sunt impozabile.
Activitatea de control a autorităților fiscale asupra veniturilor persoanelor fizice este intensă. Datele ANAF din primul semestru al anului 2026 arată că, pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, au fost analizate elementele patrimoniale, identificându-se 104 cazuri ce au necesitat investigații. În aceeași perioadă, 180 de verificări de situație fiscală și 475 de verificări documentare au dus la constatarea unor sume de aproximativ 255 de milioane de lei.