Theodor Stolojan a declarat că procesul de încetinire a ritmului de creștere economică în România a început încă din anul 2022. Această evoluție a avut loc cu trei ani și jumătate înainte de implementarea oricăror măsuri de austeritate. Conform analizei sale, economia a ajuns la o creștere de sub 1%, chiar în condițiile în care s-au injectat sume tot mai mari de bani publici în proiecte de investiții, rezultatul fiind contrar așteptărilor economice standard.
În cadrul evenimentului de lansare a volumului „Sustenabilitatea financiară – de la deficite la convergență nominală”, Theodor Stolojan a subliniat importanța fondurilor europene. Acestea au reprezentat un beneficiu enorm pentru susținerea perioadei recente de instabilitate. El a menționat că, atunci când gestionarea creșterii economice devine dificilă, prioritatea trebuie să fie corectarea deficitelor economice pentru a menține stabilitatea sistemului.
Fostul premier a avertizat asupra necesității de a monitor constant echilibrele externe într-o economie deschisă. Pentru o țară cu monedă convertibilă care nu servește drept rezervă internațională, orice dezechilibru extern, precum criza contului curent sau a datoriei externe, este critic. Aceste probleme nu pot fi rezolvate fără implicarea creditorilor externi, care solicită o credibilitate solidă a statului pentru a interveni în gestionarea crizelor.
Pentru a stimula creșterea și stabilitatea, Theodor Stolojan a identificat trei factori esențiali: investițiile în capitalul fizic și uman, alocarea eficientă a resurselor și progresul tehnologic. El consideră că România deține rezerve mari de creștere dacă reușește să îmbunătățească sistemele de alocare a resurselor. Totuși, progresul tehnologic este adus în prezent de companiile internaționale, ceea ce impune necesitatea de a atrage investiții străine directe.
Analiza competitivității trebuie extinsă la mai multe niveluri de decizie pentru a fi eficientă. Theodor Stolojan a explicat că evaluarea trebuie să se facă la nivelul uzinelor, la nivel de sector, la nivelul națiunii, la nivelul Uniunii Europene și, în final, la nivel global. Această abordare complexă este necesară pentru ca România să devină o economie capabilă să genereze propriul progres tehnologic pe termen lung.
Evoluția economică a României este marcată de o schimbare fundamentală de model începută în 1989. Această tranziție a presupus trecerea de la o economie de stat hipercentralizată și dictatură către un sistem de democrație și stat de drept. Astăzi, structura economică se bazează pe proprietatea privată, pe competiție și pe libertatea economică, elemente care definesc modelul de piață actual al țării.