România se confruntă cu o formă de sărăcie energetică, fenomen prin care cheltuielile pentru energie depășesc pragul de 10% din veniturile unei gospodării. Conform unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), țara este afectată direct de politicile energetice, având unele dintre cele mai mari facturi de la nivelul blocului comunitar. Această situație transformă energia dintr-un serviciu obișnuit într-o povară structurală pentru numeroase familii.
La nivel european, estimările AEI indică faptul că aproximativ 17–22% dintre gospodăriile din UE ar putea depăși acest prag critic. În regiunile din estul și sud-estul Europei, precum Bulgaria, România și Grecia, situația este mult mai severă, deoarece între 30% și 40% dintre gospodării cheltuie peste 10% din buget pentru energie. În aceste zone, veniturile mici se combină cu sisteme de încălzire ineficiente și locuințe care au o izolație termică deficitară.
În sudul Europei, în țări precum Spania sau Portugalia, aproximativ 20–25% dintre gospodării depășesc pragul de 10% din venituri pentru plata energiei. Aici, problema este cauzată de volatilitatea prețurilor la electricitate și de calitatea fondului locativ. În contrast, în nordul și vestul Europei, la Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția scade la doar 5–10%, datorită veniturilor ridicate, a sistemelor sociale solide și a eficienței energetice a clădirilor.
Dumitru Chisăliță, președintele AEI, explică faptul că indicatorul de 10% este mai complex decât cel utilizat oficial de Uniunea Europeană, care măsoară incapacitatea de a menține locuința încălzită. Pragul de 10% evidențiază familiile care, deși pot plăti facturile, sunt nevoite să sacrifice alte necesități esențiale, precum hrana, sănătatea sau educația. Această presiune financiară poate duce la vulnerabilitate economică și la creșterea tensiunilor sociale pe termen lung.
Analiza subliniază că perioada 2022–2023 a demonstrat fragilitatea echilibrului economic, însă subvențiile și schemele de plafonare au împiedicat o creștere și mai mare a cifrelor. Specialistul Dumitru Chisăliță precizează că subvențiile nu reprezintă o soluție structurală, ci doar o metodă de a cumpăra timp. În Europa Centrală și de Est, milioane de locuințe construite înainte de 1990 pierd căldură în mod masiv, agravând impactul costurilor energetice asupra populației.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială ar putea urca spre 25% în viitorul apropiat, din cauza inflației și a volatilității energiei. O populație cu un risc atât de mare de sărăcie poate duce la o fragmentare politică și la o polarizare ideologică în cadrul Uniunii Europene. Această instabilitate poate alimenta partide anti-sistem sau eurosceptice, făcând consensul asupra politicilor externe și a apărovării unor decizii comune mult mai dificil de atins.