România se poziționează în grupul țărilor europene care înregistrează cele mai multe ore lucrate de către populația activă. Salariații din țară au, la fel ca cei din Cipru, cea mai lungă săptămână de lucru obișnuită din Uniunea Europeană. Această realitate statistică evidențiază un contrast major între volumul de muncă depus și nivelul de prosperitate economică atins de România în comparație cu alte state membre.
Conform datelor furnizate de Universitatea din Groningen și Our World in Data, un român lucrează în medie 1.826 de ore pe an, în timp ce un german lucrează doar 1.335 de ore. Această diferență de 491 de ore anual echivalează cu aproximativ douăsprezece săptămâni de lucru, de câte 40 de ore pe săptămână. Practic, un angajat din România muncește în fiecare an cu aproximativ trei luni mai mult decât un coleg din Germania.
Analiza indică faptul că în România, 75,5% dintre angajați lucrează între 40 și 44,5 ore pe săptămână, fiind a treia cea mai mare pondere din Uniune, după Bulgaria și Letonia. În România și Cipru, salariații lucrează în mod obișnuit peste 40 de ore pe săptămână, atingând o medie de 40,1 ore. Acest lucru contrastează puternic cu media europeană de 36,6 ore și cu situația din țări precum Belgia, Danemarca sau Franța.
O anomalie statistică observată în România este faptul că salariații lucrează mai multe ore decât persoanele care desfășoară activități pe cont propriu. În restul Europei, cei care lucrează pentru sine depun, în medie, mai mult efort, având 39,7 ore pe săptămână față de 36,6 ore la salariați. România se alătură listei de țări precum Cipru, Letonia, Estonia și Lituania în care această tendență este inversată, indicând o structură specifică a pieței muncii.
Prezența masivă a programelor de lucru de tip normă întreagă sugerează că piața muncii din România este rigidă și oferă puține opțiuni de tip part-time. În economiile bogate, precum Țările de Jos sau Germania, săptămânile de lucru sunt mai scurte, însă acestea sunt și cele mai prospere. În România, volumul mare de ore lucrate nu se traduce printr-o creștere a valorii economice, ceea ce ridică semne de întrebare privind productivitatea reală a fiecărei ore depuse.
Statisticile privind orele lucrate sunt esențiale pentru evaluarea eficienței economice a unui stat și pentru înțelegerea modului în care resursele umane sunt utilizate. În Uniunea Europeană, indicatorul de ore lucrate obișnuite este utilizat pentru a evita distorsiunile cauzate de concediile de odihnă sau de absențele medicale. Această metodă permite o comparație mai corectă între statele membre, reflectând programul standard de lucru al angajaților.