România a ocupat ultimul loc în clasamentul Uniunii Europene privind creșterea costului muncii în al doilea trimestru al anului 2026, conform datelor Eurostat. Alături de Luxemburg, țara a înregistrat o creștere de doar 1,8%, o valoare situată sub nivelurile raportate de Franța și Italia, care au avut câte 2,1%, precum și de Malta, cu 2,6%. Această poziție reflectă o schimbare majoră față de anii precedenți, când România deținea prima poziție în acest segment.
Evoluția actuală reprezintă o corecție după avansuri semnificative înregistrate anterior, precum creșterea de 10,3% în T2 2025 și cea de 3,8% în T1 2026. Această scădere încearcă să coreleze costul muncii cu o productivitate aflată în declin pe parcursul ultimilor ani. În acest context, țări precum Slovacia, Germania, Suedia și Olanda au raportat creșteri cuprinse între 2,7% și 3,1%, rămânând peste România, dar sub media europeană de 3,2%.
Țările vecine conduc acum detașat acest segment, Bulgaria ajungând la 9,9% după trecerea la moneda unică, urmată de Ungaria cu 7,9%. Alte state din fostul bloc estic, precum Lituania și Croația, au înregistrat creșteri de 9,6% și 8,9%. Din perspectiva recomandărilor Bruxelles, România se îndreaptă spre cerințele teoretice, care prevăd o creștere maximă de 12% pentru țările non-euro și de 9% pentru cele din Eurozonă pe o perioadă de trei ani.
Analiza indică faptul că frânarea avansului salarial a avut originea în sectorul non-business, unde s-a înregistrat o scădere de -3%. Pe segmentul de business, evoluția a fost de 3,4%, depășind performanțele Italiei, Franței sau Finlandei. Această diferență sugerează că sectorul privat a încercat să acopere creșterile de prețuri, în timp ce deciziile luate la nivel de stat au afectat echilibrele macroeconomice și au dus la o scădere în termeni reali.
Situația actuală este influențată de o creștere economică marginală, prognozată la 0,1% pe anul în curs, în condițiile unui rezultat de -0,7% în prima jumătate a anului. Această ajustare vine după o perioadă în care inflația a influențat puterea de cumpărare. Deși procesul de sincronizare cu posibilitățile reale de plată afectează consumul, acesta aduce beneficii la nivel de competitivitate externă și ajută la diminuarea deficitului comercial.
Evoluția costului muncii în România are un impact direct asupra indicatorilor macroeconomici, fiind necesară pentru ajustarea fiscală a unui deficit care a depășit limita permisă de -3% din PIB. Această corecție este esențială pentru stabilizarea economiei în contextul unei inflații care a fost de 10,7% în 2026, moment în care s-a observat o scădere a salariului real de -8%.