România se poziționează pe locul 7 în clasamentul țărilor europene în funcție de numărul de taxe individuale impuse, conform datelor din 2024 analizate de Tax Policy Associates. Clasamentul, prezentat de Visual Capitalist, evidențiază variația semnificativă a sistemelor fiscale de la nivelul continentului, unde numărul de impozite poate varia de la câteva zeci până la câteva sute de tipuri de taxe.
În acest ranking, România dispune de un total de 109 taxe individuale. Deși această cifră o plasează în topul european, sursa precizează că nivelul numărului de taxe nu indică direct mărimea povării fiscale suportate de contribuabili sau nivelul general al fiscalității. Acest indicator reflectă, în schimb, complexitatea și structura sistemelor fiscale naționale, oferind o perspectivă asupra modului în care sunt organizate impozitele.
Franța ocupă prima poziție în clasament, având un număr record de 348 de taxe individuale. Această cifră este de aproape patru ori mai mare decât media europeană de aproximativ 90 de taxe. Dintre acestea, 243 sunt considerate impozite cu randament scăzut, care nu generează venituri semnificative, spre deosebire de impozitele pe salarii, care au generat peste 800 de miliarde de euro în 2024, sau cele pe bunuri și servicii, care au adus 300 de miliarde de euro.
La polul opus se află statele baltice, cu sisteme mult mai simple. Estonia deține cele mai puține impozite din Europa, cu un total de 34, fiind urmată de Lituania cu 35. Estonia este recunoscută pentru sistemul său simplu, aplicând un impozit fix pe venitul individual, fără tranșe complexe. În acest context, câștigurile corporative reinvestite sunt supuse unei cote de impozitare de 0%, ceea ce contribuie la atractivitatea economică a țării.
În ceea ce privește situația specifică a României, problema principală nu este numărul de taxe, ci eficiența colectării acestora. Deși veniturile bugetare totale au crescut în 2025 la 35,4% din PIB, de la 34% în 2024, țara rămâne la coada Uniunii Europene în ceea ce privește colectarea. Structura fiscală românească se bazează pe o pondere ridicată a contribuțiilor sociale și pe impozitarea consumului, având o colectare relativ mică a impozitelor directe.
Sistemele fiscale europene sunt influențate de procese istorice și reforme legislative majore. De exemplu, Germania, deși este cea mai mare economie a Europei, percepe doar 60 de impozite individuale, un rezultat al reformelor de după cele două războaie mondiale care au centralizat legislația. Această structură simplificată contrastează cu modelele complexe din alte state, demonstrând cum istoria politică modelează modul în care statul percepe venituri de la cetățeni și companii.