România se poziționează printre statele europene unde companiile controlate de investitori străini dețin o pondere semnificativă în ocuparea forței de muncă. Conform celor mai recente date publicate de Eurostat joi, 8 octombrie, procentul de angajați din România care lucrează în astfel de entități este de 28%. Această cifră reflectă rolul important al investițiilor externe în economia națională, în special în sectoarele de producție și servicii.
Nivelul înregistrat în România este aproape dublu față de media Uniunii Europene, care se situează la 28% pentru companiile producătoare de bunuri și servicii destinate pieței. România împarte această pondere de 28% cu Irlanda și Slovacia, în timp ce Luxemburg deține cel mai mare procent din lista analizată, cu 45%. Diferența față de media europeană de 16% este de 12 puncte procentuale, ceea ce evidențiază o dependență mai mare față de capitalul străin.
Comparația cu alte economii europene relevă discrepanțe majore, în special în raport cu Grecia, unde doar 8% dintre locurile de muncă aparțin companiilor controlate din străinătate. Diferența dintre România și Grecia este de 20 de puncte procentuale, ponderea românească fiind de 3,5 ori mai mare decât cea elenă. Alte state menționate în raport sunt Cipru și Italia, care înregistrează câte 10% în ceea ce privește controlul străin asupra locurilor de muncă.
Raportul Eurostat subliniază un contrast puternic între numărul de companii străine și impactul lor economic real în Uniunea Europeană. Deși în 2024 doar 1% dintre întreprinderile analizate la nivelul UE erau controlate din străinătate, acestea concentrau 16% din forța de muncă și generau 24% din valoarea adăugată totală. Din totalul acestor companii, 59% sunt controlate din alte state membre UE, în timp ce restul de 41% provin din afara blocului comunitar.
Impactul asupra valorii adăugate variază considerabil de la o țară la alta, fiind extrem de ridicat în anumite economii. În Irlanda, companiile străine produc 72% din valoarea adăugată, în Luxemburg cifra fiind de 62%, iar în Slovacia de 50%. La polul opus, Franța înregistrează doar 15% din această valoare, Italia și Germania având câte 18%, ceea ce arată o distribuție diversă a contribuției economice externe în Europa.
Analiza acestor indicatori statistici este esențială pentru înțelegerea modului în care economiile europene sunt integrate în lanțurile globale de producție. Deși o pondere mare de companii străine indică o integrare economică, indicatorul Eurostat măsoară doar distribuția ocupării în funcție de țara de control. Acesta nu servește drept indicator direct pentru calitatea locurilor de muncă sau pentru nivelul veniturilor înregistrate de angajații din aceste entități economice.