Productivitatea resurselor în România a stagnat în ultimul sfert de secol, rămânând la nivelul înregistrat în anul 2000, conform unei analize bazate pe datele Eurostat. Această evoluție contrastează puternic cu media Uniunii Europene, care a înregistrat o creștere de aproximativ 50% în aceeași perioadă. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), subliniază că indicatorul de productivitate a resurselor raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și minus exporturile.
Dumitru Chisăliță susține că programul de Guvernare trebuie să identifice cauzele utilizării ineficiente a resurselor și să prevadă măsuri concrete pentru creșterea valorii adăugate. Stagnarea indicată nu înseamnă lipsa progresului, ci faptul că creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale. Președintele AEI menționează că Guvernul trebuie să analizeze dacă problemele provin din risipa de resurse, managementul ineficient, tehnologii slabe sau producția de produse cu valoare adăugată redusă.
În ceea ce privește valorificarea resurselor naționale, Dumitru Chisăliță avertizează că inventarul de gaze, păduri sau terenuri agricole nu reprezintă un bilanț al prosperității. Autoritățile trebuie să analizeze câtă valoare economică rămâne în țară prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Este esențial să se determine ce exportăm în stare brută și ce importăm ulterior, evitând absența unei politici coerente care să înlocuiască discursurile despre bogățiile țării cu realități economice.
Referitor la utilizarea fondurilor publice, președintele AEI propune schimbarea criteriului de evaluare a investițiilor, trecând de la suma cheltuită la rezultatele economice obținute. Absorbția fondurilor europene nu garantează modernizarea economiei dacă nu se verifică dacă acestea reduc costurile de producție sau economisesc energie. Dumitru Chisăliță solicită un bilanț al rezultatelor, nu doar unul al plăților, pentru a asigura că investițiile creează capacități competitive și beneficii sustenabile.
În sectorul energetic, sprijinul public acordat industriei ar trebui corelat cu modernizarea și reducerea pierderilor, nu doar cu menținerea activității. Obiectivul trebuie să fie producția competitivă, cu venituri și locuri de muncă sustenabile, evitând finanțarea repetată a vulnerabilităților. Dumitru Chisăliță precizează că veniturile populației depind și de productivitatea muncii, fiscalitate și calitatea serviciilor publice, elemente care trebuie legate de creșterea valorii produse.
Evoluția indicatorilor de productivitate în Europa arată diferențe majore între statele membre, în timp ce România rămâne în urmă. În timp ce media Uniunii Europene a avansat cu 50%, Polonia a înregistrat o creștere de 90%, iar Bulgaria de 40%. România a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000, ceea ce impune o discuție urgentă despre competitivitate și bunăstarea cetățenilor.