Nivelul veniturilor pe care le vor primi pensionarii în viitor ar putea fi semnificativ mai scăzut decât salariile pe care acestea le au în perioada de activitate. Conform analizei prezentate de Sorin Scorțan, fondatorul BiblioInvest, pentru a menține un stil de viață similar cu cel de dinainte de pensionare, cetățenii vor trebui să acopere restul de aproximativ 50% din venituri prin propriile investiții sau prin retrageri periodice din economii.
Situația actuală a pensionarilor din România servește drept avertisment pentru viitor, deoarece mulți dintre aceștia au suferit o scădere semnificativă a veniturilor. Sorin Scorțan subliniază că lipsa unor alternative financiare îi forțează pe mulți să reducă cheltuielile, fapt care generează nemulțumire. Consultantul recomandă utilizarea unor clase de active, precum acțiunile sau imobiliarele, pentru a combate inflația pe termen lung și pentru a asigura stabilitatea financiară.
Datele oferite de un studiu CFA România arată că un salariat care se pensionarează în anul 2059 ar putea primi o primă pensie de doar 39,6% din salariul brut de la momentul pensionării, dacă nu există un Pilon II. Dacă se ia în calcul contribuția actuală de 4,75% la pensia privată obligatorie, rata de înlocuire crește la 49,5%. În cazul unei majorări a contribuției la 6,75%, această rată ar putea ajunge la 53,6%.
Importanța începerii timpurie a procesului de economisire este critică pentru succesul financiar pe termen lung. Sorin Scorțan explică faptul că, dacă o persoană nu investește 1 dolar la vârsta de 25 de ani, va trebui să investească 2 dolari la 35 de ani, 4 dolari la 45 de ani sau chiar 8 dolari la 55 de ani pentru a obține aceeași sumă la vârsta de 65 de ani. Începerea târzie impune sume mult mai mari pentru a egala rezultatele celor care au început mai devreme.
Sistemul de pensii din România se bazează în prezent pe un model de tip decontare, unde contribuțiile de la angajați sunt folosite pentru a plăti pensiile celor deja retrași. Evoluția demografică și scăderea raportului dintre numărul de muncitori și numărul de pensionari pun presiune pe sustenabilitatea acestui sistem, ceea ce explică necesitatea dezvoltării unor piloni de pensii privați sau a unor strategii de investiții individuale pentru a compensa deficitul de venituri.
Evoluția ratei de înlocuire depinde direct de nivelul contribuțiilor la pensiile private obligatorii. În absența acestora, diferența dintre salariul de activitate și pensia primară rămâne foarte mare, forțând cetățenii să apeleze la economii personale pentru a acoperi costurile de viață de zi cu zi după încetarea activității profesionale.