O nouă propunere legislativă privind reglementarea pieței țițeiului și a produselor petroliere riscă să ducă la creșterea prețurilor la pompă pentru consumatorii finali. Legea nr. 162/2026, care vizează intervenția statului asupra pieței, ar putea crea un mediu de business favorabil marilor companii petroliere, în detrimentul rețelelor de distribuție independente. Această asimetrie legislativă ar putea compromite concurența efectivă și ar putea accelera concentrarea pieței de carburanți din România.
Proiectul de lege stabilește un mecanism de limitare a adaosurilor comerciale pentru benzină și motorină, raportându-se la nivelurile din anul 2025. Totuși, textul legislativ conține excepții semnificative prevăzute la articolul 2 alineatul (11). Activitățile de rafinare, prima vânzare a produselor rezultate din procesarea țițeiului, precum și activitățile de import și prima vânzare a produselor petroliere importate sunt exceptate de la plafonarea adaosului. Această structură permite marjelor de profit în aceste segmente să fie stabilite în condiții de piață, fără constrângeri legale.
Această diferență de tratament poate declanșa fenomenul de „margin squeeze”, adică strângerea marjei pentru operatorii care nu sunt integrați vertical. În timp ce marile grupuri petroliere își pot organiza profitabilitatea prin mai multe niveluri ale lanțului, distribuitorii independenți sunt obligați să respecte limitele de adaos comercial. Aceștia trebuie să achiziționeze carburantul la prețuri care pot include deja marjele neplafonate ale importatorilor, rămânând cu o marjă finală insuficientă pentru acoperirea costurilor operaționale.
Costurile reale ale distribuitorilor independenți, precum transportul, depozitarea, salariile, energia și întreținerea stațiilor, nu pot fi eliminate prin simpla adoptare a unui plafon legal. Dacă marjele de la pompă sunt prea mici, acești operatori ar putea ajunge să comercializeze în pierdere. Pe termen mediu, acest scenariu poate duce la închiderea unor benzinării cu rentabilitate redusă și la retragerea unor companii românești de pe piață, lăsând sectorul în exclusiva marilor grupuri integrate.
Reducerea numărului de participanți la piață ar putea avea un impact direct asupra prețurilor pe termen lung. O piață cu o concurență mai slabă și cu mai puține alternative comerciale nu garantează prețuri mai bune pentru populație. Dacă intervenția statului nu este calibrată astfel încât să protejeze și capacitatea de investiții a distribuitorilor, obiectivul de protejare a consumatorului ar putea fi eșuat, rezultând în prețuri mai mari la pompă din cauza lipsei de diversitate a furnizorilor.
În contextul actual, proiectul legislativ a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților la solicitarea Ministerului Finanțelor, în data de 14 octombrie 2026. Această etapă oferă autorităților posibilitatea de a reevalua impactul asupra concurenței înainte de o eventuală decizie definitivă. Este esențial ca orice reglementare să prevină crearea unor dezechilibre structurale care să persiste mult după încheierea perioadei de criză energetică.