Aplicarea noului Regulament UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, va aduce schimbări majore în modul în care producătorii din România trebuie să își gestioneze obligațiile de conformare. Începând cu data de 12 august 2026, companiile care livrează produse ambalate către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene vor fi supuse unor reguli mult mai stricte. Această schimbare vizează în special producătorii care vând produse către persoane fizice sau juridice din afara țării.
Conform consultanților Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru de la Deloitte România, responsabilitatea privind ambalajele nu se mai limitează doar la produsele vândute pe piața locală. Noul regulament extinde acest aspect către firma care a produs și a livrat bunul către un utilizator final dintr-un alt stat UE. Analiza conformității nu se mai va baza doar pe locul unde are loc ambalarea, ci pe statul membru în care produsul este pus efectiv la dispoziția consumatorului.
Obligațiile pot varia semnificativ în funcție de modul în care este realizată vânzarea și de tipul de ambalaj utilizat. Un producător care livrează către un distribuitor local dintr-un alt stat poate avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazine online către consumatori. De asemenea, companiile trebuie să analizeze separat ambalajele de vânzare, cele de grupare și pe cele de transport, deoarece responsabilitatea pentru fiecare categorie poate reveni unor operatori diferiți.
Pentru multe fluxuri comerciale transfrontaliere, Regulamentul UE impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru respectiv. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita procesele de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Lipsa unei evaluări riguroase privind necesitatea acestor reprezentanți poate duce la situații în care obligațiile legale există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător de către companiile române.
O provocare majoră pentru companii va fi colectarea și raportarea datelor precise pentru fiecare stat membru în parte. Producătorii trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia și destinația produsului. Sistemele actuale de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru a răspunde cerințelor transfrontaliere. Este necesară o coordonare între echipele de vânzări, logistică, fiscalitate și mediu pentru a utiliza aceeași clasificare a ambalajelor și a menține informații corecte.
Implementarea acestor norme face parte dintr-un efort mai larg al Uniunii Europene de a reglementa economia circulară și de a reduce impactul deșeurilor. În cadrul pieței unice europene, armonizarea regulilor de gestionare a deșeurilor este esențială pentru a evita situațiile în care ambalajele ajung pe piață fără un operator responsabil identificat, asigurând astfel un mediu mai sustenabil.