Agenția S&P Global Ratings urmează să publice o nouă evaluare a ratingului suveran al României, un indicator esențial care măsoară încrederea creditorilor în capacitatea statului de a-și respecta obligațiile financiare. În prezent, România deține ratingul BBB-, cu perspectivă negativă, fiind situată la limita inferioară a categoriei investment grade. Această notă reflectă percepția externă asupra riscurilor economice și a stabilității instituțiilor naționale.
Ratingul de țară funcționează într-un mod similar cu scorul de credit al unei persoane, însă analiza S&P este mult mai complexă. Agenția evaluează separat și combină factori precum situația fiscală, povara datoriei publice, economia, vulnerabilitățile externe, instituțiile și politica monetară. Perspectiva negativă menționată anterior indică faptul că, în evaluarea din aprilie, riscurile erau orientate în jos, existând posibilitatea unei scăderi a ratingului în următorii doi ani dacă ajustarea fiscală nu urmează scenariul prevăzut.
O eventuală scădere a ratingului poate crește costul dobânzilor pe care statul le plătește pentru a finanța deficitul și datoria veche. Dacă investitorii percep un risc mai mare, vor cere o compensație financiară suplimentară pentru a împrumuta statul. O creștere de un singur punct procentual la o sumă de 100 de miliarde de lei ar însemna un cost suplimentar de aproximativ un miliard de lei pe an pentru bugetul de stat. Acești bani sunt proveniți din taxele și contribuțiile cetățenilor.
Efectele pot ajunge la consumatori și prin alte căi, precum presiunea asupra cursului de schimb al leului. O deteriorare a percepției investitorilor poate pune presiune pe activele românești, ducând la o depreciere a monedei naționale. Deoarece România importă un volum mare de bunuri, un leu mai slab poate crește prețurile la importuri, afectând direct costul vieții. De asemenea, un risc de țară ridicat poate contribui la condiții de creditare mai scumpe în întreaga economie.
Impactul asupra bugetului se poate vedea și prin deciziile privind taxele și cheltuielile publice. Atunci când statul alocă sume mai mari pentru plata dobânzilor datoriei, rămâne mai puțin spațiu bugetar pentru alte investiții sau servicii publice. Pentru a reechilibra finanțele, guvernul poate opta pentru creșterea veniturilor sau reducerea cheltuielilor. Aceste decizii de reechilibrare fiscală apar de obicei cu un decalaj temporal față de momentul în care agenția de rating emite evaluarea sa.
Ratingul de țară nu este un mecanism care modifică instantaneu ratele la credite sau taxele, ci mai degrabă un indicator al riscului economic. Deși dobânzile bancare depind de politicile BNR, inflație și indicatori precum ROBOR sau IRCC, randamentele titlurilor de stat rămân un reper important. O perioadă prelungită de costuri ridicate de finanțare pentru stat poate influența modul în care capitalul circulă în economie și, în final, nivelul de bunăstare al populației.