Datoria publică a României a depășit pragul de 60% din PIB, ajungând la 60,1% la finalul primului trimestru din 2026, conform datelor Eurostat. Analiza prezentată de Adrian Negrescu indică faptul că acest nivel de îndatorare va continua să crească în perioada următoare. Estimările Ministerului Finanțelor prevăd un raport de 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, ceea ce semnalează o tendință ascendentă a cheltuielilor statului.
Evoluția pe termen lung este și mai alarmantă, deoarece datoria publică ar putea atinge aproximativ 90% din PIB în anul 2036. Adrian Negrescu subliniază că această problemă nu mai poate fi amânată, descriind datoria ca pe o „piatră de moară” pentru generațiile actuale și viitoare. Economistul explică faptul că reducerea deficitului bugetar nu garantează automat scăderea datoriei, deoarece, atâta timp cât cheltuielile depășesc veniturile, statul va continua să se împrumute pentru a acoperi diferența.
Costul serviciilor de dobândă reprezintă o presiune directă asupra bugetului de stat, fiind estimat anul acesta la aproximativ 2,8-3% din PIB. În acest context, România se împrumută la costuri ridicate, randamentul obligațiunilor pe zece ani fiind de circa 7,5% pe an. Adrian Negrescu precizează că aceste sume reprezintă resurse care ar putea fi direcționate către spitale, școli sau drumuri, dar sunt consumate exclusiv pentru plata dobânzilor la datoria existentă.
Un alt risc major este reprezentat de procesul de refinanțare a împrumuturilor vechi contractate în perioade cu dobânzi mici. Pe măsură ce aceste datorii ajung la scadență, statul trebuie să le înlocuiască cu noi împrumuturi la ratele actuale, mult mai mari. Economistul avertizează că, dacă investitorii își pierd încrederea în capacitatea de plată a României, accesul la finanțare ar putea deveni extrem de costisitor sau chiar imposibil, afectând plata salariilor și a pensiilor.
Pentru a controla situația, Adrian Negrescu propune controlul strict al cheltuielilor publice, menționând măsuri precum creșterea vârstei de pensionare sau înghețarea salariilor în sectorul public. El susține că o strategie serioasă nu se poate baza pe creșterea colectării taxelor, deoarece încasările statului sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană. O altă opțiune ar putea fi vânzarea de acțiuni deținute de stat la companii listate la bursă pentru reducerea directă a datoriei.
Gestionarea datoriei publice este un proces complex care implică echilibrul între veniturile colectate și cheltuielile de funcționare ale statului. În cadrul Uniunii Europene, stabilitatea fiscală este monitorizată prin indicatori precum raportul dintre datoria publică și produsul intern brut. Menținerea acestor indicatori sub anumite limite este esențială pentru a asigura accesul la finanțări ieftine și pentru a evita crizele de lichiditate care pot afecta întreaga economie națională.