Datele recente publicate de Ministerul Finanțelor indică faptul că procesul de consolidare bugetară a continuat în perioada ianuarie-august 2026. În acest interval, ponderea veniturilor la buget în raport cu PIB-ul a crescut de la 21,9% în primele opt luni ale anului 2025 la un nivel record de 22,8% în aceeași perioadă a anului 2026. Această evoluție pozitivă a fost susținută în principal de dinamica încasărilor din TVA și de fluxul fondurilor europene.
Veniturile fiscale au înregistrat o creștere ușoară, ajungând la 11,8% din PIB în primele opt luni ale anului 2026, față de 11,1% în perioada echivalentă din 2025, marcând cel mai înalt nivel din 2016. În mod specific, ponderea veniturilor din TVA în PIB a crescut cu 0,7 puncte procentuale, atingând 5,0%, ceea ce reprezintă cel mai ridicat nivel din 2015. În același timp, încasările din fonduri europene au ajuns la un nivel maxim istoric de 2,2% din PIB, de la 1,5% în 2025.
În ceea ce privește cheltuielile, ponderea acestora în PIB a scăzut la 25,7% în perioada ianuarie-august 2026, de la 26,4% în anul precedent. O scădere semnificativă a fost observată la cheltuielile de personal, care au ajuns la 5,3% din PIB, cel mai mic nivel din 2017, pe fondul înghețării salariilor din sectorul public. Totodată, cheltuielile de capital au scăzut la 1,7% din PIB, un minim din 2023, în timp ce cheltuielile cu dobânzile au crescut la un nivel maxim istoric de 2,0%.
Ca urmare a acestor ajustări, ponderea deficitului bugetar în PIB a fost redusă de la 4,51% în primele opt luni ale anului 2025 la 2,89% în perioada ianuarie-august 2026, acesta fiind cel mai scăzut nivel din 2023. Totuși, procesul de consolidare a fost influențat de măsurile structurale implementate începând cu a doua jumătate a anului 2025. Fără recentele evoluții macroeconomice și politice, ponderea deficitului ar fi putut ajunge la 5% în cursul anului 2026.
Percepția de risc privind finanțele publice s-a intensificat recent din cauza factorilor internaționali și a tensiunilor politice interne. Pe plan global, vânzările masive de titluri de stat din SUA au generat efecte de contagiune, crescând costurile de finanțare la niveluri foarte înalte. La nivel intern, finanțele publice se confruntă cu un efect de „bulgăre de zăpadă”, deoarece costurile reale de finanțare, ajustate cu inflația, sunt mai mari decât ritmul activității economice.
Contextul economic actual este marcat de o monitorizare atentă a piețelor de obligațiuni, care sunt esențiale pentru gestionarea datoriilor publice. Deși instituții precum FMI au observat că piețele de obligațiuni funcționează într-o manieră ordonată, volatilitatea costurilor de finanțare rămâne un punct critic. Această dinamică afectează direct capacitatea statelor de a-și gestiona bugetele în perioade de incertitudine politică sau de schimbări bruște în economia mondială.