Alocările bugetare ale Guvernului României pentru sectorul de cercetare și inovare au scăzut în anul 2025 sub pragul de 0,1% din Produsul Intern Brut (PIB). Această cifră de 0,09% reprezintă o premieră negativă pentru ultimele două decenii și plasează țara pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Datele oficiale furnizate de Eurostat arată o prăbușire a investițiilor într-un domeniu strategic, în timp ce restul statelor membre își sporesc resursele pentru tehnologie.
Evoluția bugetară indică un declin cronic, fiind rezultatul unei reduceri constante a finanțării pe parcursul ultimului deceniu. Conform seriei statistice Eurostat pentru perioada 2012–2025, cel mai înalt nivel al alocărilor publice a fost înregistrat în anul 2016, când România aloca 0,28% din PIB pentru cercetare. Ulterior, subfinanțarea a crescut treptat, procentul coborând la 0,15% în 2023 și la 0,12% în 2024, până la pragul actual de 0,09%.
Comparația cu restul Europei evidențiază o izolare bugetară majoră a României. Media alocărilor guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare la nivelul Uniunii Europene s-a situat la 0,69% din PIB în 2025, ceea ce înseamnă că media europeană este de peste șapte ori mai mare decât cea românească. Chiar și Malta, care ocupă penultul loc în UE, a alocat în 2025 un procent de 0,17% din PIB, fiind aproape dublu față de România.
Statisticile Eurostat subliniază faptul că nicio altă țară din cele 27 de state membre nu a alocat vreodată mai puțin de 0,1% din PIB pentru cercetare. De asemenea, începând cu anul 2012, niciun alt stat membru nu a coborât sub pragul de 0,15% din PIB, cu excepția României. Această situație a generat avertismente dure din partea mediului academic, indicând un risc major de pierdere a resurselor umane înalt calificate.
Lucian Pintilie, directorul științific al Institutului Național pentru Fizica Materialelor (INCDFM), a criticat lipsa de viziune a decidenților politici. Fizicianul a declarat că este o situație rușinoasă ca o țară de mărimea României să fie complet deconectată de standardele europene de finanțare. El a avertizat că, fără măsuri de urgență pentru redresarea sectorului, cercetarea românească riscă să devină nefuncțională și să piardă specialiștii în favoarea altor țări.
Evoluția actuală contrazice țintele stabilite prin Strategia Lisabona, care prevedeau atingerea unui prag de investiții publice de 1% din PIB pentru cercetare încă din anul 2020. Deși această țintă a fost inclusă teoretic și în programul de guvernare propus de Siegfried Mureșan, diferența dintre promisiunile politice și alocările reale din legile bugetare continuă să crească, lăsând sectorul de cercetare la coada Europei.