România se confruntă cu un risc semnificativ de aprovizionare cu motorină, o vulnerabilitate care ar putea deveni critică în perioada iernii anului 2026. Analistul economic Adrian Negrescu avertizează că lipsa carburantului nu va fi cauzată de epuizarea resurselor de petrol la nivel mondial, ci de dificultățile de acces pe o piață internațională tensionată. Furnizorii de energie tind să prioritizeze piețele care oferă profitabilitate și stabilitate logistică, lăsând țările cu prețuri necompetitive în urmă.
Situația actuală din Italia servește drept exemplu pentru potențialul de criză rapidă. În regiunea Puglia, în perioada 15-16 octombrie, 150 dintre cele 270 de benzinării Eni au rămas fără carburant. Această criză a fost alimentată de limitarea prețurilor la nivel de 2,19 euro pe litru, o măsură acceptată de rețele precum Eni, IP, Q8 și Tamoil. Această intervenție administrativă a stimulat cererea, dar a epuizat stocurile și a generat pierderi pentru comercianți.
Factorii care amplifică tensiunile pe piața globală includ și perturbările din zona strâmtorii Ormuz, un punct strategic pentru comerțul energetic. Deși Europa importă o proporție relativ redusă de carburanți prin această rută, efectele se propagă rapid prin creșterea costurilor de transport și a asigurărilor. În acest context, România depinde de importuri pentru a-și acoperi deficitul de consum, deoarece producția internă nu este suficientă. Sursele de aprovizionare includ Statele Unite, Kazahstanul și zona Golfului.
Adrian Negrescu subliniază că o eventuală penurie de motorină ar avea un impact devastator asupra întregii economii naționale. Transportul rutier de marfă, sectorul agricol și șantierele de construcții sunt cele mai expuse la lipsa carburantului. Întreruperea fluxurilor de distribuție ar putea duce la întârzieri în aprovizionarea magazinelor și depozitelor, ceea ce va genera o presiune imediată asupra prețurilor alimentelor. Costurile logistice suplimentare vor amplifica inflația deja existentă în bugetele gospodăriilor.
Pentru a evita acest scenariu, analistul propune trei direcții de acțiune imediată. În primul rând, asigurarea unor contracte de aprovizionare diversificate și menținerea unor stocuri de siguranță funcționale. În al doilea rând, statul ar trebui să ofere sprijin direct transportatorilor și fermierilor prin ajustări fiscale, în loc să impună plafonarea prețurilor. În final, România trebuie să utilizeze diplomația economică la nivelul Uniunii Europene pentru a negocia reguli mai flexibile privind costurile de producție și distribuție.
Securitatea energetică a României depinde de un echilibru fragil între producția locală și importuri. Deși țara dispune de rafinării, consumul de motorină depășește capacitatea de producție internă, făcând dependența de piețele externe, precum cele din zona Golfului sau Kazahstanul, un factor de risc major în perioadele de instabilitate geopolitică sau blocaje logistice.