Întrebarea dacă România va trece prin aceeași criză economică devastatoare ca Grecia în 2009 este un subiect intens dezbătut în prezent. Analiza efectuată de Radu Crăciun evidențiază că, deși există similitudini în ceea ce privește creșterea bazată pe consum și deficitele bugetare, indicatorii macroeconomici actuali din România nu indică o criză iminentă. În acest moment, economia românească prezintă o scădere subunitară a PIB-ului, o stagnare a veniturilor și un șomaj care se menține în jurul valorii de 4%.
În comparație cu situația actuală, criza Greciei a fost extrem de dură, provocând o prăbușire a PIB-ului cu 25% în perioada 2008-2014. În acele ani, șomajul din Grecia a explodat de la 8% la 27%, ceea ce însemna că una din patru persoane active nu avea un loc de muncă. Pe lângă prăbușirea economică, sistemul bancar grec a devenit insolvent, iar piața de capital a fost retrogradată de la o piață dezvoltată la una emergentă, în timp ce peste 200.000 de afaceri au încetat activitatea.
Un punct de contact între cele două țări este nivelul evaziunii fiscale. Grecia a suferit din cauza unei evaziuni fiscale semnificative, care ajunge la 28% din TVA necolectat, în condițiile în care deficitele bugetare au crescut de la 10% în 2008 la 15% în 2009. Pentru România, estimările privind TVA-ul necolectat sunt de aproximativ 30%, deși gradul de digitalizare al plăților este considerabil mai ridicat decât cel pe care îl avea Grecia înainte de declanșarea crizei sale.
Diferența majoră de structură este legată de politica monetară și cursul de schimb. Grecia, fiind parte a zonei euro, nu a putut utiliza devalorarea monedei sau stimularea prin dobânzi pentru a atenua șocurile, fiind nevoită să aplice măsuri de austeritate dure. România dispune de un curs de schimb flexibil și de o politică monetară condusă de BNR, instrumente esențiale pentru gestionarea șocurilor economice. Totuși, neappartenența la zona euro poate scădea pragul de toleranță al investitorilor față de dezechilibrele economice.
Evoluția costurilor cu forța de muncă reprezintă un alt factor de risc comun. În ultimii 15 ani, în România, costurile cu forța de muncă au crescut de 2,5 ori mai rapid decât productivitatea muncii, o tendință similară cu cea observată în Grecia. Această evoluție afectează competitivitatea economiilor și agravează deficitele externe. Dacă reformele necesare nu sunt implementate rapid, România ar putea ajunge sub presiunea strictă a Comisiei Europene sau a FMI, similar perioadei 2009-2011.
Istoricul economic arată că perioadele de creștere accelerată, finanțate prin datorie, pot ascunde vulnerabilități care apar la prima criză globală. În Grecia, creșterea de 3,5%-4% pe an a fost susținută de consum și dobânzi scăzute, dar a expus slăbiciunile structurale după 2008. Chiar dacă astăzi Grecia are un surplus bugetar, PIB-ul său rămâne cu 20% sub nivelul maxim înregistrat în 2007, o valoare care este estimată să fie egalată abia în anul 2030.