Analistul economic Ion Radu Zilișteanu a evaluat rentabilitatea unei investiții de 50.000 – 60.000 de euro într-o garsonieră destinată închirierii. Expertul subliniază că întrebarea fundamentală pentru orice investitor care dorește să pună banii în mișcare este timpul necesar pentru recuperarea investiției inițiale. Această perioadă de recuperare reprezintă indicatorul cheie care determină dacă o astfel de afacare imobiliară este cu adevărat profitabilă în raport cu alte opțiuni de plasament disponibile pe piață.
Conform expertizei oferite de Ion Radu Zilișteanu, timpul de recuperare a investiției într-o garsonieră este, în medie, de 12-15 ani. Această durată generează un randament anual situat între 6% și 8%. În contrast, Bursa românească a înregistrat o creștere de 70% în ultimul an. Din această perspectivă, randamentul obținut pe piața de capital într-un singur an este de aproximativ 10 ori mai mare decât cel pe care l-ar putea aduce o garsonieră pe parcursul a 12-15 ani de închirieri.
Decizia de investiție depinde însă în mod crucial de profilul de risc și de aversiunea investitorului față de pierderi. Pentru un profil prudent sau conservator, Bursa nu este întotdeauna cea mai potrivită alegere. Totuși, pentru ca o investiție imobiliară să fie succesivă, aceasta trebuie să aibă un potențial mare de dezvoltare, să fie achiziționată la un preț avantajos și să se afle într-o zonă cu cerere mare. Este esențial ca proprietatea să fie închiriată permanent și să existe o creștere a prețului chiriei în zona respectivă.
Un alt factor critic este gradul de ocupare a locuinței, deoarece o garsonieră goală nu generează venituri. Ion Radu Zilișteanu menționează că, deși calculele pot fi făcute pe un grad de neocupare zero, realitatea este diferită. De exemplu, dacă un chiriaș pleacă în iulie, proprietarul poate aștepta până în septembrie sau octombrie pentru a găsi un nou locatar. Această perioadă de gol în care imobilul nu aduce bani micșorează semnificativ randamentul real al investiției totale efectuate.
Investiția în imobiliare implică blocarea unei sume mari de bani pentru o perioadă lungă de timp, având o granulație foarte mare. Există însă alternative care permit utilizarea unor sume mai mici într-un coș de plasamente diversificate. Această abordare permite compensarea eventualelor pierderi de pe un singur instrument prin câștigurile de pe celelalte, oferind o expunere macroeconomică diferită față de sectorul imobiliar, unde profitul este erodat și de inflația care afectează prețurile materialelor de construcție.
Piața imobiliară este influențată direct de costurile de construcție și de stabilitatea lanțurilor de aprovizionare. În contextul actual, inflația afectează prețurile materialelor, iar importurile masive de materiale de construcție din Ucraina au devenit un factor problematic și complicat din cauza situației de război. Aceste dinamici externe pot influența direct valoarea activelor imobiliare și rentabilitatea finală pentru investitorii care aleg să își blocheze capitalul în proprietăți rezidențiale.