Sectorul agricol din România traversează o perioadă de instabilitate financiară severă, caracterizată de o creștere alarmantă a numărului de companii în insolvență. În primele nouă luni ale anului 2026, numărul companiilor care au intrat în această stare la nivel național a crescut cu aproape 12% față de aceeași perioadă a anului trecut. Totuși, în agricultura românească, această creștere este mult mai accentuată, înregistrând un salt de 52,5%, ceea ce reprezintă peste 90 de companii în plus care au ajuns în această situație critică.
Această evoluție negativă nu este un fenomen brusc, ci rezultatul unor presiuni acumulate pe parcursul ultimilor trei-patru ani. Fermierii au fost nevoiți să gestioneze provocări succesive, precum creșterea costurilor de producție și fenomenele meteo extreme, precum seceta, fără a avea răgazul necesar pentru a-și reface rezervele financiare. Deși o recoltă bună poate ajuta la rezolvarea unor probleme de sezon, aceasta nu poate șterge automat datoriile acumulate în anii precedenți, când prețurile de valorificare nu au ținut pasul cu cheltuielile.
Analizele CITR evidențiază dimensiunea reală a crizei prin indicatori care depășesc simpla numărătoare a insolvențelor. În zona culturilor agricole și a creșterii animalelor există aproximativ 4.000 de companii de impact, care generează circa 60% din cifra de afaceri a sectorului. Dintre acestea, aproximativ 1.700 de companii se află într-o situație financiară dificilă, fiind fie restructurabile, fie în pragul insolvenței, cumulând datorii de aproximativ 37 de miliarde de lei și angajând în jur de 21.000 de persoane.
Accesul la capital este îngreunat de o rată a creditelor neperformante în agricultură care a ajuns în jurul valorii de 10%, ceea ce reprezintă aproximativ dublul mediei generale. Această situație face ca băncile să analizeze cu mult mai multă atenție riscurile, complicând obținerea unor noi finanțări pentru companiile deja îndatorate. Se creează astfel un cerc vicios în care fermierii au nevoie de bani pentru producție și pentru plata obligațiilor, dar dificultățile financiare acumulate le blochează accesul la resurse.
Pentru a evita colapsul, este necesară o abordare preventivă prin renegocierea termenelor de plată sau utilizarea mecanismelor de restructurare înainte ca presiunea creditorilor să devină iremediabilă. O fermă cu datorii nu este automat o afacere fără viitor, deoarece poate deține terenuri productive, echipamente și personal experimentat. Problema principală rezidă în faptul că structura datoriilor nu mai este compatibilă cu ritmul de producție și cu calendarul încasărilor, necesitând o reorganizare a obligațiilor financiare.
În contextul economic actual, deciziile privind gestionarea bugetelor publice sunt strict monitorizate, având în vedere că Ministrul Finanțelor a respins recent solicitările ministerelor pentru o rectificare de 60 de miliarde de lei, considerând suma exagerată. Această prudență fiscală la nivel de stat se reflectă și în dificultatea accesului sectorului privat, inclusiv al celui agricol, la fonduri noi, accentuând nevoia de restructurări eficiente și de planuri de redresare adaptate ciclurilor de producție.