În cadrul proiectului de educație financiară lansat de Financial Intelligence, împreună cu Banca Transilvania și cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară, Victor Stănilă a oferit detalii despre mecanismele de protecție ale investitorilor. Avocatul, specializat în piața de capital, subliniază că există o distincție esențială între siguranța oferită de normele legale și riscul de piață pe care investitorii îl asumă prin decizia de a cumpăra instrumente financiare.
Legislația actuală, în special Legea 126/2018 care transpune MiFID II, este considerată robustă în ceea ce privește integritatea pieței și conduita intermediarilor. Această lege impune obligativitatea de a separa activele clientului de patrimoniul propriu al intermediarului, oferind o garanție structurală în cazul insolvenței. Totuși, Victor Stănilă precizează că nicio regulă juridică nu acoperă scăderea valorii unei acțiuni, protecția intervenind doar atunci când activele nu sunt restituite.
În ceea ce privește drepturile investitorilor, acestea provin din trei surse complementare: legea societăților, legislația pieței de capital și regulile de conduită. Pentru acționari, drepturile includ dividendul, votul și informarea, însă acestea nu sunt automate și depind de profitul distribuibil. În cazul deținătorilor de obligațiuni, protecția se concentrează pe dobândă, rambursarea principalului și posibilitatea de a beneficia de garanții specifice emisiunii, fiind protejați colectiv prin adunarea obligatarilor.
Victor Stănilă identifică zone care necesită îmbunătățiri, precum accesul la despăgubiri pentru sumele mici, unde costurile juridice pot bloca exercitarea drepturilor. Un alt punct critic este informarea precontractuală, deoarece documentele precum KID-urile rămân greu de înțeles pentru cei fără cunoștințe financiare. De asemenea, ascensiunea canalelor noi de promovare, precum zona finfluencerilor în mediul online, reprezintă o provocare majoră pentru protecția investitorilor începători.
Analiza prospectului este recomandată ca fiind o lectură obligatorie, fiind descrisă de avocat ca o „hartă a riscurilor”. Investitorul trebuie să examineze nu doar prețul, ci și guvernanța emitentului, structura acționariatului și gradul de îndatorare. În cazul obligațiunilor, este vitală analiza termenilor de maturitate, a cazurilor de default și a mecanismelor de răscumpărare, evitând astfel deciziile luate doar pe baza zvonurilor sau a prezentărilor comerciale.
Digitalizarea tranzacționării prin aplicații mobile aduce noi riscuri legate de securitatea operațională și de viteza de execuție. Interfațele simplificate pot crea o falsa impresie de ușurință, mascând complexitatea riscului financiar real. De asemenea, proliferarea fraudelor online prin utilizarea neautorizată a logourilor unor instituții cunoscute impune o verificare riguroasă a autorizației furnizorului de servicii înainte de orice tranzacție.
Proiectul de educație financiară face parte dintr-o serie de inițiative menite să promoveze responsabilitatea și planificarea pe termen lung. Aceste eforturi de informare vin într-un context în care accesul la cunoștințe economice este considerat o investiție esențială pentru succesul financiar personal și pentru stabilitatea pieței de capital.