Un nou proiect de lege înregistrat la Senat, sub numărul B562/2026, prevede posibilitatea ca statul să preia fabrici, rafinării sau centrale electrice de la companii private care au datorii la bugetul public. Această măsură este gândită pentru situațiile în care dificultățile financiare ale unei companii pun în pericol continuitatea activității sau afectează sectoare esențiale. Statul ar putea folosi valoarea acestor active pentru a stinge datoriile, administrând temporar unitățile prin firme controlate de autorități.
Intervenția statului nu va fi automată pentru toate companiile cu datorii, ci va fi condiționată de criterii de interes strategic și de aprobarea prin hotărâre de Guvern. Domeniile vizate sunt numeroase, incluzând industria extractivă, apărarea, tehnologia informației, telecomunicațiile, industria maritimă, farmaceutică, precum și producția și furnizarea de energie. Proiectul stabilește praguri clare pentru evaluare, precum o cotă de cel puțin 10% din producția națională, un număr de peste 1.000 de angajați sau active cu o valoare de piață de peste 100 de milioane de euro.
Mecanismul de preluare presupune o analiză financiară realizată de ministerul de resort pentru a evalua riscul de întrerupere a activității și costurile de menținere. Dacă valoarea activului este mai mare decât datoria, statul va plăti diferența în termen de 90 de zile de la procesul-verbal de predare-preluare. În cazul în care activul valorează mai puțin, obligațiile se sting doar în limita valorii acestuia, restul creanțelor rămânând de recuperat. Totuși, bunurile cu garanții în favoarea creditorilor privați nu pot fi transferate fără acordul scris al acestora.
Analistul Adrian Negrescu subliniază că statul ar putea beneficia de un drept de preempțiune și ar putea revinde ulterior activele prin licitație. Totuși, acesta avertizează că fiecare preluare poate genera costuri, de la plata diferențelor de valoare până la investițiile necesare pentru repornirea fabricilor. Pe aceeași notă, Silviu Gresoi avertizează că transferul proprietății nu garantează profitabilitatea, subliniind riscul ca statul să preia problemele financiare ale companiilor private. Avocatul Marius Stanciu menționează, la rândul său, riscul unor contestări la Curtea Constituțională dacă echilibrul dintre interesul public și dreptul de proprietate nu este respectat.
Proiectul legislativ vizează și protejarea angajaților și menținerea contractelor esențiale prin desemnarea unor structuri de administrare. În ceea ce privește responsabilitățile de mediu, se propune realizarea unui bilanț la momentul preluării, fără a elimina răspunderea pentru poluarea istorică. Această abordare încearcă să delimiteze clar obligațiile noi de la cele existente, asigurând continuitatea operațiunilor industriale în sectoarele critice pentru economia națională, precum transportul sau stocarea energiei.
În contextul economic actual, deciziile privind gestionarea activelor strategice sunt esențiale pentru stabilitatea pieței de energie și a infrastructurii naționale. Protecția capacităților de producție locale este un element cheie în gestionarea riscurilor de aprovizionare și în menținerea locurilor de muncă în sectoarele industriale mari. Această legislație ar putea schimba modul în care statul interacționează cu companiile private aflate în dificultate financiară, influențând direct predictibilitatea investițiilor în România.