Proiectul privind Conturile de Economii și Investiții (CEI) a fost adoptat miercuri, 16 septembrie 2026, de Camera Deputaților, fiind acum în etapa de transmitere către președinte pentru promulgare. Această inițiativă, care a fost modificată de Senat la finele lunii iunie, propune un instrument prin care cetățenii pot acumula capital prin investiții în acțiuni, obligațiuni sau fonduri de investiții. Scopul principal este de a permite acumularea unui capital disponibil la pensionare sau la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Sistemul propus include două regimuri fiscale distincte, identificate prin denumirile CEI-S și CEI-D. În cadrul contului de tip CEI-S, persoana investește sume care sunt deja impozitate, beneficiind de scutirea taxelor la momentul retragerii. În schimb, contul de tip CEI-D permite deducerea contribuțiilor din baza impozitului pe venit, însă suma acumulată va fi taxată la final. Această alegere fiscală este una de la început și nu poate fi modificată ulterior după deschiderea contului.
Titularul poate alege între administrarea discreționară și cea individualizată, având o libertate de decizie mai mare decât în sistemele de pensii private. Spre deosebire de Pilonul II sau Pilonul III, unde portofoliul este gestionat colectiv, în CEI persoana poate decide direct asupra anumitor instrumente financiare. Totuși, proiectul interzice investițiile în instrumente derivate complexe, deși permite achiziționarea de fonduri tranzacționate care utilizează aceste instrumente pentru a replica un indice bursier.
Un aspect crucial este natura voluntară a acestui mecanism, care nu reprezintă o pensie în sensul juridic al termenului. Autoritatea de Supraveghere Financiară a subliniat că este vorba despre un produs de economisire pe piața de capital, unde riscul de pierdere este suportat de investitor. De exemplu, dacă o persoană investește 100.000 de lei și valoarea scade la 70.000 de lei, pierderea de 30.000 de lei rămâne în sarcina titularului, fără nicio garanție de recuperare.
În ceea ce privește protecția activelor, legea prevede că sumele sunt separate de patrimoniul administratorului, oferind o protecție prin Fondul de Compensare a Investitorilor. Această protecție este limitată la un plafon de 20.000 de euro pentru fiecare investitor eligibil și intervine doar în caz de indisponibilitate a instrumentelor. Proiectul nu oferă nicio garanție de randament minim, iar succesul investiției depinde în întregime de evoluția piețelor și de comisioanele administratorilor.
În contextul în care România se confruntă cu o educație financiară limitată, studiile Eurostat arată că majoritatea populației nu stăpânește noțiuni de bază despre inflație sau investiții. Această lipsă de cunoștințe este relevantă în contextul noului cont, deoarece rezultatul final depinde critic de randamentul pieței și de costurile de administrare. Fără o înțelegere corectă a riscurilor, investitorii pot întâmpina dificultăți în gestionarea unui portofoliu bazat pe instrumente de capital.