România se situează aproape de limita inferioară a categoriei investment grade, pragul minim de siguranță pentru investitorii instituționali, conform unei analize realizate de RoEM-UBB FSEGA. Deși statul a evitat retrogradarea în categoria junk în cursul acestui an, riscul rămâne prezent și poate avea efecte severe asupra stabilității economice. O astfel de evoluție ar putea declanșa vânzări masive de obligațiuni și ar putea restrânge semnificativ baza de investitori care operează pe piața de datorie publică.
O retrogradare ar putea duce la creșterea costurilor de finanțare ale statului, ceea ce ar accentua presiunile asupra monedei naționale și asupra întregii economii. Pe termen lung, deprecierea leului și ieșirile de capital ar putea frâna investițiile și consumul intern, afectând direct nivelul de trai al populației. Balint Nagy, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA, subliniază că ratingul influențează direct costul împrumuturilor statului, deoarece investitorii cer dobânzi mai mari pentru a compensa riscul de a cumpăra obligațiuni românești.
Anul acesta, România a trecut prin trei evaluări majore: pe 31 iulie, Fitch a reconfirmat ratingul BBB- cu perspectivă negativă, pe 7 august, Moody's a menținut Baa3 cu perspectivă negativă, iar pe 2 octombrie, Standard & Poor's a reconfirmat BBB- cu perspectivă negativă. Următoarea evaluare importantă de la Fitch este programată pentru ianuarie 2027. Specialiștii consideră că miza va fi demonstrarea faptului că reducerea deficitului din 2026 este sustenabilă și nu reprezintă un rezultat temporar.
În prezent, stabilitatea guvernamentală, respectarea țintelor fiscale și continuarea absorbției fondurilor europene sunt criterii esențiale pentru viitoarele evaluări ale agențiilor de rating. Deficitele bugetare ridicate, creșterea datoriei publice și riscurile geopolitice limitează posibilitatea unei îmbunătățiri a notei de credit. Analiza arată că reconfirmarea ratingului în 2026 nu elimină riscul de retrogradare, ci oferă doar un timp suplimentar pentru consolidarea fiscală, într-un context marcat de incertitudini politice și economice.
O trecere sub pragul investment grade ar putea crea un cerc vicios: un deficit mai mare va necesita împrumuturi suplimentare, ceea ce va crește dobânzile și va amplifica ulterior deficitul bugetar. De asemenea, fondurile de pensii și companiile de asigurări ar putea fi obligate să vândă automat obligațiunile românești din cauza regulilor interne de investiții. În octombrie 2026, randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani era estimat la peste 7%, reflectând creșterea riscului perceput de investitori.
Istoricul ratingurilor arată că România a menținut statutul de investment grade la toate cele trei mari agenții din 2014, deși a fost adesea aproape de limita inferioară. În trecut, criza financiară globală a dus la retrogradarea țării sub acest prag în 2008, înainte de revenirea în 2011 și 2014. În Europa, Grecia a fost un exemplu de stat membru UE care a ajuns în categoria junk între 2012 și 2016, după ce ratingurile au fost reduse drastic de agenții de specialitate.