Agenția de rating S&P urmează să publice, pe 2 octombrie, o nouă evaluare a calificativului României, într-un context în care țara se află la limita inferioară a categoriei investment grade. Decizia agenției este monitorizată îndeaproape, deoarece o eventuală scădere a notei ar putea influența costul împrumuturilor pentru stat, companii și, indirect, populație. România deține în prezent ratingul BBB-, poziție care o plasează imediat deasupra pragului care separă categoriile recomandate investițiilor de categoria speculativă.
Analistul Silviu Gresoi subliniază că România pornește de la o poziție vulnerabilă, fiind deja la limita de jos a categoriei de investiții. În primele șapte luni ale anului 2026, statul a achitat peste 40 de miliarde de lei doar pentru dobânzi, o sumă care a crescut cu 26,5% față de perioada precedentă. O retrogradare ar putea duce la o creștere suplimentară a costurilor de împrumut, ar putea pune presiune pe cursul leului și ar putea afecta, treptat, costul creditării atât pentru cetățeni, cât și pentru entitățile comerciale.
Adrian Negrescu avertizează că bugetul de stat funcționează pe bază de datorie, deoarece cheltuielile depășesc constant veniturile încasate. În septembrie, Ministerul Finanțelor a planificat împrumuturi de 7,2 miliarde de lei de la bănci, o practică repetată de ani de zile. Se observă deja o creștere a dobânzilor la licitațiile statului; de exemplu, la o licitație recentă, statul a cerut 500 de milioane de lei, dar a primit doar 290 de milioane la o dobândă de 7,42%. România plătește în prezent cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană la împrumuturile pe termen de doi ani.
Evaluarea S&P va urmări capacitatea guvernului de a implementa măsurile fiscale și de a reduce deficitul bugetar. Adrian Negrescu menționează că, dacă România ar fi retrogradată în categoria „junk”, efectele ar fi rapide: deprecierea leului, creșterea dobânzilor și necesitatea de a majora taxele. De asemenea, o a doua retrogradare ar putea forța fondurile de investiții să vândă titlurile de stat românești, provocând o explozie a costurilor de finanțare. Investitorii urmăresc nu doar cifrele, ci și stabilitatea politică necesară pentru disciplina bugetară.
Economistul Claudiu Trandafir explică faptul că legătura dintre ratingul de țară și ratele bancare nu este una directă, ci se transmite prin prețul riscului. Cu cât țara este percepută ca fiind mai riscantă, cu atât finanțarea ei devine mai scumpă, ceea ce poate influența costul banilor în întreaga economie. Totuși, pentru persoanele cu credite cu dobândă variabilă, evoluția indicelui de referință rămâne un factor mai important decât ratingul suveran luat separat, deși costul general al finanțării poate crește în timp.
În ceea ce privește indicatorii macroeconomici, deficitul bugetar în primele șapte luni ale anului 2026 a fost de 48,08 miliarde de lei, reprezentând 2,34% din PIB. Această cifră este în scădere față de 76,44 miliarde de lei, respectiv 3,99% din PIB, înregistrate în aceeași perioadă a anului 2025. Deși veniturile au crescut cu 11,2%, cheltuielile totale au avansat cu 2,9%, în timp ce costurile cu dobânzile au ajuns la 40,12 miliarde de lei, reflectând presiunea financiară pe care o exercită datoria publică.