Dragoș Damian a criticat dur modul în care experții în macroeconomie și macrofinanțe gestionează și prezintă analizele despre economia României. Conform acestuia, limbajul academic complex utilizat de specialiști ascunde realitatea unei economii care suferă de o involuție sistemică. Dragoș Damian argumentează că acești experți, care consiliază instituțiile de stat, sunt responsabili pentru declinul economic, oferind strategii bazate pe consum de importuri, imobiliare și divertisment, în loc de producție.
Analiza critică subliniază faptul că experții care iau decizii la Cotroceni, Victoria și Parlament au girat politici economice complet nesustenabile în ultimii zece ani. Dragoș Damian menționează că acești macroeconomiști sunt rupți de realitate și folosesc un limbaj de lemn, similar cu cel generat de inteligența artificială. În loc să promoveze necesitatea unor fabrici, uzine și combinate în sectoarele de mâncare, chimie, apărare și energie, aceștia folosesc formulări complicate care nu explică necesitatea unei economii de producție.
Lipsa unui plan de industrializare este identificată ca fiind principala cauză pentru care România rămâne în urmă față de alte state europene. Dragoș Damian compară situația actuală cu cea a Ungariei, Poloniei și Cehiei, care au reușit să investească masiv în infrastructură industrială. Aceste țări au beneficiat de o direcție strategică clară, indiferent de leadershipul politic, un element care lipsește din abordarea actuală a specialiștilor care influențează deciziile economice din România.
Fără o schimbare de paradigmă, România riscă să fie depășită de statele candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Dragoș Damian avertizează că, dacă se continuă cu actualele strategii de consum, țări precum Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo, Moldova, Macedonia de Nord, Muntenegru, Turcia și Ucraina vor trece pe lângă România cu viteza sunetului. Această evoluție ar duce la o pauperizare accelerată a clasei de mijloc și la o stagnare economică de lungă durată.
Cei care propun soluții actuale sunt acuzate că ignoră nevoia critică de acumulare de capital fix. Dragoș Damian susține că creșterea economică raportată statistic este un construct artificial, susținut în principal de consumul pe datorie. Această dinamică prefigurează o capcană a stagnării seculare și o recesiune tehnică prelungită, însoțită de deprecierea monedei naționale, deoarece economia nu reușește să internalizeze lanțuri valorice competitive prin producție internă.
Contextul economic actual este marcat de semne de slăbiciune în sectorul de producție. Indicele PMI pentru sectorul manufacturier a scăzut pentru a treia oară în România în septembrie, fapt alimentat de o creștere lentă a sectorului producție și de o corecție mai rapidă a stocurilor. Această evoluție confirmă dificultățile de care menționează Dragoș Damian în ceea ce privește capacitatea aparatului productiv intern de a genera creștere reală.