Intrarea unei societăți în insolvență nu implică automat răspunderea personală a administratorilor pentru datoriile acesteia. Eșecul unei afaceri sau incapacitatea de a achita obligațiile nu reprezintă, prin definiție, fapte imputabile organelor de conducere. Totuși, deschiderea procedurii de insolvență declanșează o analiză retrospectivă a modului în care a fost gestionată societatea, ceea ce impune o pregătire atentă a documentației juridice și financiare.
Conform art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate decide ca membrii organelor de administrare sau persoanele care controlează deciziile financiare să suporte o parte sau întregul pasiv al societății. Această măsură se aplică în cazuri precum utilizarea bunurilor în interes propriu, ținerea unei contabilități fictive sau plata preferențială a unui creditor. Răspunderea este limitată însă la prejudiciul care este în legătură de cauzalitate cu fapta atribuită persoanei respective.
Modificările aduse prin Legea nr. 239/2025 au consolidat mecanismele de identificare a cauzelor insolvenței și de atragere a răspunderii. În acest context, lipsa documentelor contabile către administrator sau lichidator generează o prezumție de culpă și de legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu. De asemenea, neîndeplinirea obligațiilor de depunere a declarațiilor fiscale poate duce la prezumția că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Înainte de depunerea cererii de insolvență, este recomandată o verificare completă a situației patrimoniale și a tranzacțiilor cu entități afiliate. Analiza trebuie să includă transferurile de active, împrumuturile intra-grup și orice operațiuni care au dus la diminuarea averii în ultimii doi ani. Scopul este asigurarea unei realități economice corect reflectate, nu simpla „cosmetizarea” situației, ci documentarea riguroasă a fiecărei operațiuni pentru a justifica modul de administrare.
Verificarea trebuie să vizeze și tranzacțiile care ar putea fi interpretate ca tentativă de sustragere a activelor către persoane strâns legate de debitor. Această analiză este crucială deoarece răspunderea poate duce la interdicții de a mai exercita funcția de administrator sau de a participa la alte societăți. Administratorii ar trebui să colaboreze cu avocați și specialiști financiar-contabili pentru a identifica și corecta eventualele erori sau deficiențe documentare înainte de deschiderea procedurii.
Procedurile de insolvență și modificările legislative recente sunt parte dintr-un cadru juridic care urmărește protejarea creditorilor și claritatea tranzacțiilor. În contextul economic actual, gestionarea corectă a raportului privind cauzele insolvenței și a actelor încheiate cu persoane legate de debitor este vitală pentru a evita sancțiunile de management. Această abordare asigură o transparență necesară în procesul de lichidare sau reorganizare a companiilor aflate în dificultate.