Petrolierul Berca, o navă de 188,96 metri lungime construită la Șantierul Naval Galați, a fost dezmembrat la fier vechi în India. După o perioadă de muncă de 25 de ani pe mările și oceanele lumii, nava a ajuns la destinația finală pentru demontare. Procesul de dezmembrare a avut loc după ce vasul a efectuat ultimul său voiaj către Alang, în luna august 2026.
Construcția navei a început la data de 5 ianuarie 1989, însă finalizarea lucrărilor a durat peste un deceniu. Deși petrolierul a fost lansat la apă în martie 1990, acesta a fost completat abia în martie 2001. Proiectul a fost marcat de dificultăți financiare, deoarece Petromin Constanta, entitate apărută în urma reorganizării Navrom din 1990, a renunțat la comenzi din lipsa fondurilor necesare pentru finalizarea construcțiilor.
În perioada 2000-2002, șantierul gălățean a finalizat și vândut patru astfel de petroliere, însă niciuna nu a navigat sub pavilion românesc. Petrolierul Berca a fost vândut grecilor de la Magnus Carrier, primind numele DUKE și arborând pavilionul maltez. Ulterior, nava a trecut prin diverse proprietăți și schimbări de nume, precum NORDANVIND, sub pavilionul Hong Kong sau Venezuela, înainte de a fi vândută în China la începutul anului 2010.
În ultimii ani de activitate, nava a fost deținută de diverși proprietari chinezi, purtând denumiri precum HAI CHANG YOU 8, HAICHANG DALIAN, ZHONG GANG DALIAN sau SHAN GANG RONG HE. Înainte de a ajunge la fier vechi, a purtat numele AS CALCUTTA și, în timpul ultimului voiaj către India, a fost numită CUTTA, sub pavilionul Camerun. Nava a ajuns la Alang la data de 31.08.2026 pentru a fi tăiată.
Din punct de vedere tehnic, petrolierul Berca avea o lățime de 28 de metri și un pescaj de 12 metri. Nava era dotată cu un motor fabricat la AO Bryanskiy Mashinostroitelnyy Zavod, model 6DKRN60/195, care dezvolta 11.400 CP. Capacitatea de stocare a celor 15 tancuri era de 42.759 metri cubi petrol, iar încărcarea și descărcarea se realizau prin trei pompe cu un debit de 700 metri cubi pe oră.
Construcția navelor de mari dimensiuni în România a reprezentat un moment important pentru industria navală de la Galați, fiind printre cele mai mari proiecte realizate de șantierul local în acea perioadă. Această industrie a contribuit semnificativ la exporturile de tehnologie și produse manufacturate, deși procesul de modernizare și finanțare a rămas o provocare constantă pentru sectorul naval românesc în perioada de tranziție economică.