În România, nivelul asigurării facultative a locuințelor rămâne la un nivel scăzut, fiind de aproximativ 17%. Această cifră, care este identică și în regiunea Nord-Vest, indică faptul că aproximativ patru din cinci locuințe nu beneficiază de o astfel de protecție. În cadrul evenimentului „Acasă în siguranță” 2026, organizat la Baia Mare de către UNSAR și Antena 3 CNN, Valentin Ionescu, Director Direcția Supraveghere Conduită, a subliniat importanța unei protecții reale în fața riscurilor.
Problema majoră identificată este că posesorul unei polițe poate descoperi, în momentul unei daune, că nu este protejat conform așteptărilor. Exemplele includ situații precum o furtună care desprinde un acoperiș sau o conductă spartă care afectează și vecinii. În aceste cazuri, limitările contractului, excluderile sau sumele insuficiente pot lăsa familiile fără resurse. O altă problemă este creșterea valorii bunurilor de la momentul semnării poliței, ceea ce face ca suma asigurată să devină insuficientă în fața unei daune grave.
Pentru a evita aceste riscuri, se pune accent pe conceptul de „Value for Money”, adică valoarea reală oferită pentru banii plătiți. Consumatorul trebuie să înțeleagă clar ce riscuri sunt acoperite, ce excluderi există și care sunt limitele de despăgubire. Înainte de semnare, un proprietar ar trebui să poată răspunde la cinci întrebări esențiale: ce riscuri sunt acoperite, ce nu este acoperit, care este suma asigurată, ce trebuie făcut la o daună și în ce condiții se primește despăgubirea.
Deși există semnale pozitive privind digitalizarea, care facilitează procesul de raportare a daunelor, tehnologia nu poate înlocui claritatea contractului. Într-o cercetare EIOPA, 75% dintre consumatorii români consideră că digitalizarea ajută procesul de daună, un procent mai mare decât media UE27, de 63%. Totodată, 83% dintre cei care dețin asigurări de locuință consideră că produsul oferă „value for money”, însă industria trebuie să lucreze la înțelegerea contractelor de către oameni.
Din perspectiva supravegherii, accentul se mută de la verificarea procedurilor la rezultatul oferit consumatorului. Autoritățile trebuie să monitorizeze dacă produsele sunt explicate corect și dacă clienții sunt tratați echitabil în momentul unei reclamații. Deficitul de protecție este o problemă și la nivel european, deoarece în perioada 1980–2023, doar aproximativ un sfert din pierderile cauzate de catastrofe naturale au fost asigurate, context în care riscurile climatice devin tot mai relevante.
Evoluția pieței ar trebui măsurată prin numărul de familii care beneficiază de o protecție funcțională, nu doar prin volumul de polițe vândute. Prevenția și asigurarea trebuie să meargă împreună pentru a reduce dimensiunea pierderilor. Responsabilitatea este împărțită între consumatori, care trebuie să înțeleagă ce cumpără, distribuitori, care trebuie să explice, și asigurători, care trebuie să ofere valoare reală în momentul în care apare dauna.