Cinci dintre cele mai mari companii multinaționale din sectorul de bunuri de consum rapid (FMCG) tratează piața din România ca pe un centru de consum, nu ca pe o destinație pentru investiții industriale. Grupuri precum Nestlé, L’Oreal, Mars, Henkel și Colgate-Palmolive realizează cifre de afaceri masive în țara noastră, însă nicio entitate din acest grup nu deține unități de producție locală. Aceste companii se bazează exclusiv pe mecanismele de import și distribuție pentru a-și asigura prezența pe piața românească.
Această strategie de business are un impact direct asupra indicatorilor macroeconomici ai României, contribuind la un deficit comercial semnificativ. Cele cinci companii menționate generează un deficit de peste 1 miliard de euro pe an în raport cu România, conform estimărilor bazate pe datele de afaceri din 2025. Deoarece nu există informații publice despre valoarea exactă a importurilor, această cifră reflectă suma cifrelor de afaceri ale acestor grupuri, subliniind dependența de produsele fabricate în alte regiuni.
Situația este similară cu modelul de business al grupului italian Ferrero, care deține venituri anuale de aproape 20 mld. euro. Spre deosebire de celelalte multinaționale menționate, Ferrero a anunțat recent intenția de a deschide prima sa fabrică în România, la Timișoara. Această decizie vine într-un context în care piața locală a pierdut, de-a lungul anilor, zeci de unități de producție pentru diverse categorii de produse, de la lactate și carne până la bere sau detergent.
Lipsa investițiilor de tip greenfield în sectorul de bunuri de consum rapid este o problemă structurală pentru economia românească. În prezent, România înregistrează un deficit de 6,3 mld. euro în industria alimentară și peste 1 mld. euro în segmentele de frumusețe și îngrijire a locuinței. Fără investiții majore din partea marilor multinaționale care generează venituri de sute de milioane de euro anual, piața locală rămâne vulnerabilă la volumul importurilor de produse finite.
În acest context, piața de consum este marcată de o prezență masivă a brandurilor internaționale care nu produc local. Deși companii precum Nestlé sau Colgate-Palmolive sunt lideri în segmentele lor de piață, ele preferă să își mențină bazele de producție în alte țări, precum Polonia sau Ungaria. Această abordare transformă România într-un simplu punct de distribuție, limitând potențialul de creștere a valorii adăugate în cadrul economiei naționale.
Sectorul de bunuri de consum din România este marcat de o dependență de produsele importate, în special în industriile alimentare și de îngrijire. În timp ce marii juceri internaționali își mențin profiturile prin importuri masive, deficitul comercial în aceste categorii de produse rămâne ridicat. Această dinamică evidențiază necesitatea unor investiții în capacități de producție locală pentru a echilibra balanța comercială a țării.