Statele membre ale Uniunii Europene colectează date detaliate despre destinatarii fondurilor PNRR, inclusiv contractanți și subcontractanți, însă cadrul juridic actual nu le impune publicarea sistematică a acestor informații. Explicația a fost oferită de Comisia Europeană la data de 8 octombrie, subliniind că obligația de publicare pentru publicul larg este mult mai restrânsă decât procesul de colectare a datelor pentru audit.
Conform regulamentului, fiecare stat membru are obligația de a menține un portal public care să prezinte cei 100 de destinatari finali care au primit cele mai mari sume din Mecanismul de redresare și reziliență. Pentru acești beneficiari majori, trebuie publicate numele sau denumirea juridică, identificatorul fiscal, suma primită și măsura PNRR aferentă, informații care sunt actualizate de două ori pe an. Comisia centralizează ulterior aceste date în Recovery and Resilience Scoreboard.
În paralel, Articolul 22 din regulament impune colectarea datelor despre contractanți, subcontractanți și beneficiari reali atunci când destinatarul final este o autoritate contractantă. Scopul acestui proces este asigurarea controlului și protejarea intereselor financiare ale Uniunii, prin prevenirea fraudei, corupției și a conflictelor de interese. Totuși, Maciej Berestecki, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a precizat că aceste date mai ample sunt colectate pentru audituri sau investigații, nu pentru publicare generală.
Curtea de Conturi Europeană a criticat acest sistem, considerând că lista limitată la 100 de destinatari nu oferă o imagine completă asupra traseului banilor. Auditorii au observat că, în multe cazuri, destinatarul public este un organism public, însă fondurile sunt ulterior transferate către companii private pentru execuția lucrărilor. Raportul special publicat în mai 2026 a indicat faptul că informațiile despre costurile reale și rezultate sunt insuficiente în zece state membre, inclusiv România.
În ceea ce privește România, țara utilizează un dashboard PNRR prin care publică informații despre mii de beneficiari, inclusiv identificatorul fiscal și tipul sprijinului primit. Totuși, această transparență asupra beneficiarilor nu înlocuiește publicarea sistematică a întregului lanț de contractanți și subcontractanți din evidențele de control. Disputa vizează astfel accesibilitatea datelor, nu existența lor, deoarece cadrul actual permite auditorilor să acceseze seturi de date mult mai vaste decât cele disponibile cetățenilor.
Mecanismul de redresare și reziliență reprezintă instrumentul principal prin care statele membre ale Uniunii Europene accesează fonduri pentru reconstrucția economiilor post-pandemie. Controlul acestor resurse este esențial pentru a asigura conformitatea cu standardele de transparență europene. Până la jumătatea lunii septembrie 2026, statele membre au soluționat 94% din cele peste 2.700 de recomandări de audit emise de Comisia Europeană de la lansarea mecanismului.