Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte de mobilier prin intermediul platformelor digitale a devenit o practică extinsă, însă aceasta ridică semne de întrebare privind regimul fiscal aplicabil. Întrebarea centrală este dacă un astfel de demers este considerat o simplă vânzare de bunuri din patrimoniul personal sau o activitate economică propriu-zisă. Distincția este crucială, deoarece Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri din patrimoniul personal, dar nu detaliază în mod explicit toate condițiile de aplicare.
Din punct de vedere fiscal, tranzacțiile care se realizează cu regularitate și continuitate în scopul obținerii de venituri sunt tratate diferit față de vânzările ocazionale. Atunci când activitatea de vânzare de obiecte second-hand capătă un caracter de business, veniturile pot fi încadrate în categoria celor obținute din activități independente. Această clasificare implică obligații suplimentare, atât în ceea ce privește impozitul pe venit, cât și plata contribuțiilor sociale către bugetul de stat.
În prezent, legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru vânzarea bunurilor second-hand, deci utilizarea unei platforme digitale nu determină automat tratamentul fiscal. Autoritățile analizează circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a stabili natura tranzacției. Este important de menționat că lipsa continuității nu garantează neapărat neimpozitarea, deoarece, în anumite situații, aceste venituri pot fi încadrate fiscal în categoria veniturilor din alte surse.
Un element de control major este reprezentat de regulile europene DAC7, care impun obligații de raportare operatorilor de platforme digitale către autoritățile fiscale. DAC7 nu introduce noi taxe, ci permite comunicarea informațiilor despre tranzacții. Pentru a fi exclusă de la raportare, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să efectueze mai puțin de 30 de tranzacții și să aibă o contraprestație totală de maximum 2.000 de euro într-un an calendaristic.
Depășirea pragului de 30 de tranzacții sau a sumei de 2.000 de euro înlătură excluderea și obligă platforma să raporteze datele. Aceste informații ajută autoritățile fiscale să identifice tranzacțiile care necesită investigații suplimentare. Pentru a evita problemele, persoanele care vând bunuri ar trebui să păstreze documentele relevante privind obiectele vândute, prețurile și tranzacțiile efectuate, oferind astfel clarificări în cazul unei verificări fiscale.
Activitatea de control a autorităților fiscale asupra persoanelor fizice este intensă, vizând identificarea riscurilor de neconformare. În primul semestru al anului 2026, ANAF a analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice, identificând 104 cazuri ce au necesitat investigații. Tot în această perioadă, 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare au dus la constatarea unor sume de aproximativ 255 de milioane de lei.