Producția de castane comestibile în România a intrat într-un declin semnificativ, în condițiile în care importurile de fructe de acest tip depășesc de aproape zece ori volumul celor produse local. În timp ce în piețele tradiționale mai pot fi găsite produse autohtone din Maramureș sau zona subcarpatică a Olteniei, majoritatea ofertelor din supermarketuri provin de la mii de kilometri distanță, în special din China. Această situație reflectă o schimbare majoră față de perioada de glorie a acestui produs.
În anii '60, industria procesării castanelor era extrem de activă, în special în regiunea Maramureș. Fabrica de conserve Agrofruct din Baia Mare producea anual între 85 și 90 de tone de piure de castane, un volum mult mai mare decât cele 31 de tone raportate în anul 1960. Această unitate industrială utiliza o instalație specială, concepută de un colectiv de ingineri, care permitea curățarea rapidă a fructelor pentru a fi transformate în produse precum piure condimentat cu vanilie și rom sau castane în sirop.
Regiunile cu cea mai mare tradiție în cultivarea acestor arbori sunt Maramureșul și zona subcarpatică a Olteniei, incluzând localități precum Tismana, Gorj, Baia de Aramă sau Băile Herculane. În Maramureș, se estima că există aproximativ 45.000 de castani, însă suprafețele de cultură au fost afectate ulterior de secetă și de boala cauzată de ciuperca Cryphonectria parasitica. Această ultimă a dus la uscarea multor arbori, afectând sever disponibilitatea fructelor pe piața internă.
Istoria utilizării castanelor în România este una bogată, fiind folosite nu doar ca aliment, ci și pentru producția de alcool. În zona Tismanei, de exemplu, se putea obține un rachiu de calitate prin fermentarea fructelor, procesul de distilare permițând obținerea a aproximativ 20 de litri de alcool de 90 de grade din 100 de kilograme de castane. Această practică evidențiaa bogăția în zahăr a fructelor, care permitea stocarea proviziilor pentru anii de belșug.
Situația actuală a producției este marcată de o scădere drastică a randamentului agricol. Conform datelor FAOSTAT, România a raportat o producție de doar 50 de tone de castane comestibile în 2024, de la cele 90 de tone înregistrate în 2023, ceea ce reprezintă o scădere de peste 44 la sută într-un singur an. În contrast, importurile de castane proaspete sau uscate au atins 377 de tone în 2025, cu o valoare de peste 1,36 milioane de dolari.
Pădurile de castani comestibili dețin o valoare ecologică ridicată și fac parte din habitatele forestiere protejate la nivel european datorită biodiversității pe care o adăpostesc. În România, specia Castanea sativa se întâlnește în principal în zonele ferite de curenții reci, precum dealurile din apropierea Baia Mare sau versanții însoriți din județele Gorj și Mehedinți, unde solurile bine drenate facilitează dezvoltarea acestor arbori seculari.