România a depășit cu peste trei luni termenul limită stabilit pentru transpunerea Directivei (UE) 2023/970 privind transparența salarială în legislația națională. În prezent, proiectul de lege necesar pentru implementarea acestui act european se află în etapa de procedură parlamentară, fără ca autoritățile să ofere o estimare clară privind momentul aprobării. Această întârziere pune în dificultate pregătirea companiilor din țară, care trebuie să se adapteze unor noi reguli de raportare și informare a angajaților.
Noile reglementări vor impune angajatorilor o serie de obligații stricte, începând cu procesul de recrutare și continuând cu informarea salariaților despre nivelurile de remunerare. Companiile vor fi obligate să raporteze diferențele de salarii și să ofere justificări clare pentru orice discrepanțe semnalate. Proiectul de lege vizează implementarea mecanismelor europene prin care se urmărește eliminarea inechităților salariale, însă procesul legislativ lent creează un vid de certitudine privind aplicabilitatea imediată a unor prevederi.
Un aspect critic vizeat de experți este modificarea termenelor de prescripție în cadrul proiectului de lege aflat la Senat. Inițial prevăzut cu 12 luni, termenul pentru sesizarea discriminării salariale a fost extins la 3 ani, pentru a respecta cerințele directivei europene. Această schimbare ar putea genera riscuri financiare majore pentru angajatori, deoarece formularea succesivă a plângerilor și sesizărilor poate întrerupe cursul prescripției, prelungind astfel perioada în care un lucrător poate acționa în instanță.
Există, de asemenea, o neconcordanță între noul proiect și Codul muncii în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. În timp ce proiectul propune un calcul bazat pe data faptei sau a cunoașterii acesteia, Codul muncii reglementează un moment obiectiv legat de nașterea dreptului la acțiune. Această ambiguitate juridică ar putea duce la litigii complexe, în care angajatorii vor trebui să invoce principii precum bunea-credință pentru a se proteja de utilizarea abuzivă a dreptului de sesizare.
Termenele de raportare obligatorie rămân neschimbate, indiferent de momentul la care România va adopta legea internă. Pentru companiile cu cel puțin 150 de lucrători, prima raportare trebuie realizată până la data de 7 iunie 2027, în timp ce pentru cele cu între 100 și 149 de angajați, termenul este anul 2031. Angajatorii trebuie să își pregătească de acum sistemele de colectare și analiză a datelor, deoarece aceste date vor fi esențiale pentru conformitatea cu standardele europene de transparență.
Contextul legislativ european impune ca statele membre să asigure egalitatea de tratament în ceea ce privește remunerarea, evitând discriminarea bazată pe criterii precum sexul. În lipsa transpunerii la termen, Comisia Europeană poate solicita Curții de Justiție a Uniunii Europene aplicarea unor sancțiuni pecuniare statului membru. Totodată, conform jurisprudenței, un stat care nu transpune o directivă poate fi obligat să despăgubească persoanele prejudiciate dacă acestea pot demonstra un prejudiciu direct cauzat de nerespectarea normelor europene.