Regiunile Sud-Est și Sud-Vest Oltenia se află în grupul celor mai afectate teritorii din România în ceea ce privește riscul de sărăcie sau excluziune socială. Conform datelor pentru anul 2025, în Sud-Est rata acestui indicator a fost de 38%, în timp ce în Sud-Vest Oltenia proporția a ajuns la 36%. Aceste valori depășesc pragul de 31,5% stabilit de Eurostat pentru identificarea celor 24 de regiuni cu cele mai ridicate valori din întreaga Uniune Europeană.
În cadrul României, Sud-Est ocupă primul loc în ceea ce privește vulnerabilitatea, fiind pe locul al zecelea la nivel european în clasamentul regional. Sud-Vest Oltenia urmează imediat în țară, cu o rată de 36%, depășind semnificativ media națională de 27,4%. Celelalte regiuni de dezvoltare prezintă valori diferite: Nord-Est are 30,3%, Nord-Vest și Sud-Muntenia au 27,5%, Centru are 24,1%, iar Vest are 20,2%.
Disparitățile economice interne sunt marcante, evidențiate în special prin contrastul dintre regiunile afectate și zona metropolitană a capitalei. București-Ilfov înregistrează o rată de doar 13,6%, ceea ce reprezintă o valoare de aproape trei ori mai mică decât cea din Sud-Est. Diferența dintre capitală și regiunea Sud-Est depășește 24 de puncte procentuale, subliniind faptul că vulnerabilitatea socială nu este distribuită uniform pe teritoriul țării.
Indicatorul utilizat, numit AROPE, nu măsoară exclusiv sărăcia monetară, ci include persoane afectate de cel puțin una dintre trei forme de vulnerabilitate. Acestea sunt: un venit disponibil sub pragul național de risc de sărăcie, privarea materială și socială severă sau trăirea într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Astfel, o rată de 38% în Sud-Est nu indică faptul că toți acești locuitori trăiesc sub pragul monetar.
La nivelul întregii Uniuni Europene, media riscului de sărăcie sau excluziune socială a fost de 20,9%, ceea ce reprezintă aproximativ 92,7 milioane de persoane. România se poziționează ca a treia țară cu cea mai mare rată din UE, după Bulgaria, care are 29%, și Grecia, cu 27,5%. Deși România a înregistrat progrese, reducerea riscului nu s-a produs în același ritm în toate regiunile de dezvoltare.
Analiza datelor arată o prăpastie între mediul urban și cel rural din România. În anul 2025, rata de risc de sărăcie sau excluziune socială a fost de 39,8% pentru locuitorii din zonele rurale, comparativ cu doar 13,7% în orașe. Această decalare între mediul rural și cel urban explică în mare parte variațiile observate între regiunile de dezvoltare ale țării.