Compania CFR Marfă își încheie activitatea, fiind înlocuită de noua entitate Carpatica Feroviar. Decizia de închidere vine după ce firma de stat a devenit o povară financiară pentru bugetul public și un obstacol în calea concurenței pe piața transportului feroviar de marfă. În ciuda faptului că firma se afla în faliment tehnic, statul a ales să nu renunțe definitiv la acest sector, constituind o altă companie pentru a asigura continuitatea activității.
Procesul de tranziție de la vechea companie la noua structură a presupus o investiție de 1,5 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 300 de milioane de euro. Acești bani provin din fondurile publice și sunt utilizați pentru a susține o companie creată de stat pe o piață liberă și concurențială. Statul intervine astfel prin finanțarea unei entități pe care, în cazul în care aceasta va produce pierderi, va trebui să o susțină ulterior tot din banii contribuabililor.
Situația socială este critică, deoarece în urma închiderii rămân 1.550 de angajați fără nicio formă de protecție socială. Acești lucrători, mulți dintre ei la vârste înaintate, se confruntă cu lipsa securității financiare și cu salariile neplătite de patru luni. Problema este agravată de faptul că aceștia dețin competențe într-un domeniu de nișă, pentru care nu există oferte de muncă imediate pe piața actuală.
Responsabilitatea pentru declinul companiei este atribuită politicienilor, miniștrilor Transporturilor și managerilor care au condus entitatea. Criticile vizează lipsa de pedepsire a celor care au gestionat compania până la prăbușire, în timp ce firmele private sunt supuse unor reguli mult mai stricte. Se subliniază faptul că, în timp ce managerii din sectorul privat generează profit, managementul de stat a produs pierderi constante timp de zeci de ani.
Modelul de gestionare a datoriilor prin mutarea acestora între diferite entități este comparat cu situația de la STB, unde managementul a ales să nu plătească contribuțiile sociale ale angajaților. În cazul firmelor private, neplata acestor contribuții constituie o infracțiune pedepsită penal, însă în sectorul public această practică pare să fie tratată diferit. Această metodă oferă impresia unei optimizări a cheltuielilor, deși datoriile rămân în sistem.
În cadrul economiei românești, gestionarea companiilor de stat implică adesea intervenții directe pentru acoperirea deficitelor financiare. Deși închiderea unei firme aflate în faliment tehnic poate fi văzută ca o măsură de reducere a costurilor, crearea unei noi entități cu investiții de sute de milioane de euro schimbă dinamica bugetară. Această strategie de substituire a companiilor de stat rămâne un subiect de dezbatere privind eficiența utilizării banilor publici.