Seceta, temperaturile ridicate și poluarea resurselor hidrice pun o presiune crescută pe activitatea economică, conform unui raport recent. Sondajul realizat de EY pentru WWF indică faptul că 52% dintre companiile participante au raportat cel puțin un efect negativ legat de apă în ultimii cinci ani. Aceste consecințe variază de la întreruperi ale activității și pagube, până la creșterea costurilor operaționale, afectând stabilitatea multor entități economice din regiune.
Analiza, publicată în octombrie 2026, a inclus 115 răspunsuri valide din șase țări, printre care România, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia și Ucraina. În România, studiul a colectat 33 de răspunsuri, evidențiind o discrepanță între obiectivele declarate și pregătirea reală. Deși 67% dintre companiile românești au obiective privind apa, doar 47% dispun de o strategie dedicată, iar doar 30% planifică investiții concrete în acest domeniu esențial.
Cele mai frecvente impacturi negative identificate în ultimul ultimul lustru au fost întreruperile operaționale sau pagubele, semnalate de 24% dintre respondenți. De asemenea, 21% dintre companii au raportat creșterea costurilor pentru apa cumpărată din surse externe, în timp ce 10% au înregistrat perturbări în logistică sau aprovizionare. Pentru viitor, 58% dintre participanți anticipează că vor exista consecințe moderate sau semnificative asupra activității lor economice în următorii cinci ani.
Raportul subliniază că eficiența utilizării apei în cadrul propriilor instalații nu este suficientă pentru a elimina vulnerabilitatea. Companiile pot fi afectate dacă râul de care se alimentează este poluat sau dacă furnizorii lor sunt loviți de secetă. Ioana Popescu, Corporate Engagement Manager la WWF-România, a explicat că apa nu ține cont de granițele unei companii, iar soluțiile trebuie gândite la nivelul întregului bazin hidrografic pentru a fi eficiente.
Pentru a reduce expunerea la riscuri, companiile pot investi în reutilizarea apei, tratarea apelor uzate sau protejarea zonelor de captare. Autorii recomandă evaluarea riscurilor în funcție de starea bazinului hidrografic și colaborarea cu autoritățile publice sau comunitățile locale. Proiecte precum cel de la Gârla Mare–Vrata, unde au fost refăcute peste 400 ha de lunca Dunării, demonstrează cum restaurarea zonelor umede poate crește capacitatea de stocare a apei.
Gestionarea resurselor de apă este un proces complex care implică atât infrastructura comună, cât și protecția ecosistemelor naturale. Deciziile privind debitele râurilor și rezervele subterane influențează direct disponibilitatea apei pentru populație, agricultură și industrie. În contextul schimbărilor climatice, capacitatea de adaptare a mediului de afaceri depinde de o abordare sistemică, care să combine măsuri tehnice interne cu acțiuni de conservare la nivelul întregului teritoriu hidrografic.