Modul în care se desfășoară controalele fiscale în România suferă o transformare semnificativă, trecând de la verificarea formală a documentelor la o analiză integrată a datelor. Această evoluție este determinată de presiunea necesității de a reduce deficitul bugetar și de eforturile de digitalizare ale instituției. Conform expertizei oferite de Călin Stan, Partener, Avocat Băncilă Diaconu și Asociații SPRL, accentul se mută de la simpla existență a facturilor către evaluarea coerenței întregului model de afaceri.
Noua strategie de control vizează identificarea discrepanțelor dintre declarațiile fiscale și alte surse de informații disponibile autorității. Inspectorii urmăresc neconcordanțele dintre veniturile raportate pentru impozitul pe profit, datele din deconturile de TVA, informațiile din declarațiile informative și cele colectate prin sistemul RO e-Factura. Aceste diferențe devin adesea punctul de plecare pentru extinderea verificărilor sau pentru aplicarea unor ajustări fiscale imediate asupra contribuabililor.
Un aspect critic în noile inspecții este demonstrarea beneficiului economic real obținut prin achiziția de servicii de la entități afiliate. Serviciile de management, IT, resurse umane sau consultanță sunt zone de maxim interes pentru organele de control. În aceste cazuri, simpla existență a contractelor și a facturilor nu mai garantează automat dreptul de deducere, inspectorii solicitând dovezi concrete privind prestarea efectivă și utilitatea acestora pentru activitatea societății.
Tranzacțiile efectuate între persoane afiliate reprezintă, de asemenea, un obiectiv principal al verificărilor fiscale actuale. ANAF analizează condițiile financiare aplicate împrumuturilor intragrup, nivelul dobânzilor și respectarea principiului valorii de piață în tranzacțiile comerciale. În materia prețurilor de transfer, este esențială analiza de congruență între operațiunile desfășurate și prețul de piață, ceea ce impune o pregătire riguroasă a documentației specifice de către companii.
Inspectorii fiscale acordă o atenție sporită justificării economice pentru cheltuieli precum publicitatea, închirierile auto sau investițiile. Există un risc major ca aceste costuri să fie contestate dacă nu se demonstrează legătura directă cu obținerea veniturilor impozabile. Pentru companii, riscul fiscal este acum legat de capacitatea de a reconcilia fluxurile de raportare interne și de a explica rapid orice abatere identificată de algoritmii de analiză de risc.
Evoluția digitalizării administrației publice permite utilizarea unui volum fără precedent de date pentru selectarea contribuabililor. Această tranziție de la verificarea hârtiilor la analiza algoritmică reflectă tendința globală de modernizare a sistemelor de colectare a veniturilor. Prin utilizarea sistemelor informatice avansate, autoritățile fiscale pot identifica zonele de risc mult mai eficient, transformând modul în care afacerile trebuie să își gestioneze conformitatea și documentația contabilă.