Numărul organizațiilor care gestionează responsabilitatea producătorilor de echipamente electrice și electronice în România a scăzut semnificativ, conform unui studiu realizat de Consiliul Concurenței. Organizațiile de transfer de responsabilitate, cunoscute sub acronimul OTR, au trecut de la 19 entități în perioada 2021-2023 la doar 14 în anul 2026. Această scădere este direct legată de înăsprirea condițiilor de licențiere și autorizare aplicate în sectorul de gestionare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE).
Noile cerințe legislative impun condiții financiare și operaționale riguroase, care pot limita accesul pe piață al unor noi operatori. Licențierea este acum condiționată de deținerea unei cote de piață de cel puțin 5% pentru o categorie de echipamente și de constituirea unei garanții de 2 milioane de lei în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu. Această sumă trebuie acoperită din surse proprii, credite sau contribuții ale acționarilor, fără a putea folosi banii colectați de la producătorii pentru care organizația preia obligațiile de mediu.
Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, a subliniat că obiectivele de mediu trebuie susținute prin reguli clare și proporționale. Suprapunerea cerințelor de licențiere, autorizare și certificare riscă să limiteze capacitatea de gestionare a DEEE, afectând direct costurile suportate de producători și consumatori. Autoritatea avertizează că aceste condiții pot afecta în special organizațiile mici și mijlocii, consolidând poziția celor care dețin deja resurse financiare mari pentru conformare.
Sistemul de gestionare a deșeurilor este finanțat prin contribuția cunoscută sub numele de „Timbru verde”, plătită la achiziția de echipamente noi. România înregistrează contribuții financiare mai ridicate decât alte state europene, precum Olanda, Belgia, Irlanda, Portugalia, Italia sau Spania. În 2023, contribuția pentru gestionarea DEEE era de aproximativ 4,4 euro pe locuitor în România, în timp ce în Olanda aceasta era de 3,3 euro, iar în Italia de doar 1,7 euro.
O altă problemă majoră este dificultatea comparării tarifelor între organizații, deoarece fiecare OTR folosește propriile subcategorii pentru echipamente. Pentru telefoanele mobile, tarifele analizate în 2026 variały între 0,1 lei și 2,5 lei pe bucată, ceea ce înseamnă că cel mai mare tarif era de 25 de ori mai mare decât cel mai mic. În plus, infrastructura este distribuită inegal, o treime dintre județe neavând nicio unitate autorizată de tratare a deșeurilor electronice.
Gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice se bazează pe principiul răspunderii extinse a producătorului, prin care aceștia răspund financiar pentru deșeurile generate. În România, acest proces este facilitat de organizațiile de transfer de responsabilitate care organizează colectarea și tratarea. Consiliul Concurenței a solicitat Ministerului Mediului să realizeze o analiză de impact pentru a verifica dacă aceste măsuri administrative restrictive pot compromite obiectivele de mediu stabilite.