Există o formă de sărăcie care nu este reflectată imediat în statisticile oficiale, dar care afectează direct bugetul familiilor. Aceasta apare atunci când cheltuielile pentru electricitate, gaz, energie termică și combustibili depășesc pragul de 10% din venitul total al unei gospodării. Din acest moment, energia încetează să mai fie un serviciu obișnuit și devine o presiune structurală constantă asupra bugetelor de familie.
La nivelul Uniunii Europene, estimările indică faptul că aproximativ 17–22% dintre gospodării depășesc acest prag critic. Această realitate este mult mai dură decât indicatorul oficial privind incapacitatea de a încălzi locuința. Vorbim despre zeci de milioane de familii care se confruntă cu o presiune financiară continuă, fiind forțate să își restrângă alte cheltuieli esențiale pentru a putea achita facturile de energie.
Regiunile din estul și sud-estul Europei, precum România, Bulgaria sau Grecia, prezintă cele mai mari dificultăți. În aceste zone, între 30% și 40% dintre gospodării alocă mai mult de 10% din venituri pentru energie. Fenomenul este alimentat de venituri mici, sisteme de încălzire ineficiente și locuințe care au o izolație termică deficitară, iar în cazul familiilor cu venituri reduse, costul poate ajunge la 15–20%.
În sudul Europei, în țări precum Spania sau Portugalia, aproximativ 20–25% dintre gospodării depășesc pragul de 10%. Aici, problema este cauzată de calitatea fondului locativ și de volatilitatea prețurilor la electricitate. În contrast, în nordul și vestul Europei, precum în Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția scade la 5–10%, datorită veniturilor ridicate, eficienței energetice a clădirilor și sistemelor sociale solide.
Perioada 2022–2023 a evidențiat fragilitatea acestui echilibru economic prin creșterea abruptă a numărului de familii afectate. Deși schemele de plafonare și subvențiile publice au ajutat la amortizarea șocurilor, acestea sunt considerate doar soluții temporare care cumpără timp. Problema de fond rămâne legată de stocul de locuințe vechi, de dependența de combustibili volatili și de inegalitatea regională dintre statele membre.
Riscul de sărăcie sau de excluziune socială ar putea crește spre 23–25% în perioada următoare. Această evoluție este influențată de inflația care depășește creșterea salariilor reale, de volatilitatea prețurilor la energie și de stagnarea productivității europene. O populație cu un risc atât de mare de sărăcie poate duce la o fragmentare politică și la creșterea tensiunilor sociale în interiorul Uniunii Europene.