România a ajuns într-un punct critic al finanțelor publice, datoria de stat depășind pragul de 60% din PIB. Conform datelor analizate prin proiectul „Vitezometrul datoriei publice”, statul român se împrumută într-un ritm de 4.600 de lei pe secundă. Această cifră reprezintă echivalentul a aproximativ 400 de milioane de lei pe zi, o estimare care este considerată conservatoare, deoarece în anumite momente ritmul de împrumut este semnificativ mai rapid.
Profesorul de economie mondială Christian Năsulea avertizează că această dinamică sufocă economia și transformă statul într-unul dependent de deciziile agențiilor de rating externe. Situația este atât de precară încât necesită negocieri constante pentru menținerea ratingului de țară, evitarea acestuia fiind considerată de expert ca având consecințe dezastroase. Un eveniment neobișnuit a fost trimiterea unei scrisori de către agenția Moody's către statul român, în care ministrul de Finanțe, Nazare, a fost menționat ca un element critic pentru menținerea traiectoriei fiscal-bugetare.
Analiza raportată la veniturile reale ale statului oferă o imagine și mai sumbră a situației economice. Datoria publică actuală reprezintă echivalentul tuturor veniturilor încasate de stat pe o perioadă de peste 20 de luni. Christian Năsulea explică faptul că, dacă statul ar direcționa 100% din încasări exclusiv pentru stingerea datoriei, fără a cheltui niciun leu pentru școli, spitale sau salarii, i-ar lua aproape doi ani pentru a o achita integral.
Deficitul bugetar actual este evaluat la 22,2% din veniturile statului, ceea ce înseamnă că România trebuie să împrumute încă o cincime până la un sfert din banii colectați doar pentru a menține sistemul în funcțiune. Expertul subliniază că mărirea taxelor nu mai reprezintă o soluție viabilă, deoarece orice majorare suplimentară ar putea împinge economia direct în recesiune, având în vedere că aceasta stagnează deja în apropierea ratei zero de creștere.
Problema este agravată de deciziile politice de tip pro-ciclic, precum indexarea masivă a pensiilor în perioade de criză. Christian Năsulea compară aceste măsuri cu un împrumut luat la dobânzi uriașe pentru a menține o iluzie de abundență, sacrificând investițiile în educație și infrastructură. Guvernele au ales să evite măsuri nepopulare, preferând să continue o creștere economică artificială bazată pe împrumuturi pentru a nu transmite populației că perioadele de abundență s-au încheiat.
Evoluția indicatorilor fiscali din România a fost marcată de o creștere rapidă a datoriei de la sub 35% din PIB înainte de pandemie la nivelul actual. Această ascensiune a fost alimentată de cheltuielile masive de după șocul din 2020 și de lipsa unor ajustări de ritm necesare. În acest context, datele oficiale privind deficitul bugetar sunt monitorizate constant pentru a vedea dacă realitatea economică se aliniază cu discursul oficial al autorităților.