România a achitat sume colosale către bugetul Uniunii Europene din cauza gestionării ineficiente a deșeurilor de plastic. Începând cu 1 ianuarie 2021, statul plătește o resursă proprie bazată pe cantitatea de ambalaje din plastic care nu este reciclată. Această taxă este calculată prin aplicarea unei cote uniforme de 0,80 euro pe fiecare kilogram de material nereciclat, o măsură care pune o presiune directă asupra bugetului public național.
Conform datelor furnizate de Ministerul Finanțelor, contribuțiile achitate de România au crescut constant în ultimii ani. În 2021, suma a fost de 568.441.792 lei, în timp ce în 2022 aceasta a ajuns la 967.520.790 lei. În 2023, plata a fost de 1.076.896.768 lei, iar pentru anul 2024 contribuția a fost de 1.316.701.387 lei. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 1 octombrie 2025, suma indicată este de 1.125.859.520 lei.
În total, valorile însumate pentru perioada 1 ianuarie 2021 – 1 octombrie 2025 reprezintă 5.055.420.257 lei, ceea ce înseamnă aproape 1 miliard de euro. Adrian Teampau și Anca Andrei-Cimbru, reprezentanți Deloitte România, subliniază că acest nivel evidențiază dimensiunea problemelor din sistemul de colectare și reciclare. Fiecare kilogram de ambalaj care nu este procesat influențează direct baza de calcul a contribuției și costurile suportate de stat.
Pentru a reduce aceste costuri, este necesară o îmbunătățire a trasabilității materialelor de la generator până la instalația de reciclare. Datele privind cantitățile colectate, sortate și reciclate trebuie să fie coerente și verificabile pentru a demonstra rezultatul final. De asemenea, producătorii și operatorii de salubritate trebuie să lucreze pe indicatori compatibili, asigurând o colectare separată reală și constantă, nu doar o existență formală a sacilor sau pubelor de colectare.
Companiile care introduc produse ambalate pe piață pot reduce riscurile financiare prin proiectarea unor ambalaje mai eficiente. Acestea pot opta pentru reducerea greutății, eliminarea componentelor dificil de separat sau creșterea conținutului de material reciclat. Este esențial ca deciziile să fie fundamentate pe date tehnice și să permită pregătirea pentru noile cerințe europene privind ambalajele, asigurând totodată evidențe detaliate privind greutatea și destinația materialelor utilizate.
Mecanismul de plată a unei resurse proprii către Uniunea Europeană a fost introdus pentru a încuraja statele membre să își îmbunătățească ratele de reciclare. Această taxă funcționează ca un stimul financiar pentru adoptarea economiei circulare, obligând guvernele să investească în infrastructură de sortare. În prezent, rata medie de reciclare în UE este de 42,4%, în condițiile în care pe locuitor se generează în medie 35,9 kg de deșeuri de ambalaje din plastic.