România se află în cea mai slabă poziție din Uniunea Europeană în ceea ce privește utilizarea materialelor provenite din reciclare. Conform datelor Eurostat, doar 1,3% din materialele utilizate în economia țării în anul 2024 au fost materiale reciclate. Această cifră este semnificativ mai mică decât media europeană de 12,2%, dar și mult sub performanța Țărilor de Jos, care dețin cel mai mare grad de utilizare, la 32,7%.
Situația reflectă dificultatea de a reintroduce materialele recuperate în circuitul economic românesc, în ciuda reglementărilor europene privind reducerea deșeurilor. La nivel global, ineficiența resurselor generează pierderi anuale estimate la 25.400 de miliarde de euro, conform raportului Circularity Gap Report 2026. Această sumă reprezintă aproximativ 31% din PIB-ul mondial și include nu doar obiectele aruncate, ci și risipa alimentară, deteriorarea infrastructurii sau pierderile din procesarea energiei.
Reglementările europene vor impune schimbări majore pentru ambalaje începând cu august 2026. Până în 2030, ambalajele introduse pe piața UE trebuie să fie reciclabile, existând și limite pentru spațiul gol din coletele de comerț online. De asemenea, se vor impune proporții obligatorii de plastic reciclat în ambalajele din plastic și o etichetare armonizată începând cu anul 2028, pentru a ajuta cetățenii să sorteze corect deșeurile.
Sectorul textil va fi, de asemenea, supus unor restricții severe pentru a reduce risipa de resurse. Din 19 iulie 2026, marile companii din UE vor avea interzisă distrugerea hainelor, accesoriilor și încălțămintei nevândute. Pentru companiile de dimensiuni medii, această interdicție va intra în vigoare în 2030, în timp ce statele membre trebuie să asigure colectarea separată a textilelor începând cu anul 2025.
Utilizarea materialelor reciclate este îngreunată de faptul că plasticul nou poate fi mai ieftin pentru producători decât cel recuperat. Procesul de colectare, sortare și curățare a materialelor aduce costuri suplimentare, în special când acestea trebuie să respecte standarde pentru contactul cu alimentele. Colectarea separată deficitară afectează atât cantitatea, cât și calitatea materialelor care pot fi procesate ulterior în sistemul de reciclare.
Evoluția către o economie circulară depinde de dezvoltarea infrastructurii de sortare și de schimbarea comportamentului consumatorilor. În România, implementarea unor sisteme de monitorizare a colectării, precum proiectul pilot din Oradea bazat pe principiul „plătești pentru cât arunci”, a demonstrat că puritatea materialelor colectate poate crește. O tranziție eficientă necesită ca produsele să fie concepute de la început pentru a fi reparate sau reutilizate.