România ocupă primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește gradul de supraaglomerare a locuințelor în rândul tinerilor. Conform datelor Eurostat pentru anul 2024, o proporție de 58,3% dintre tinerii din țară locuiște în gospodării supraaglomerate, o cifră mult mai mare decât cea din Cipru, unde rata este de doar 4,1%. Situația este critică și în alte state, precum Letonia și Bulgaria, unde peste jumătate dintre tineri se confruntă cu aceeași problemă locativă.
Problema locuințelor accesibile a generat și reacții la nivelul instituțiilor europene. Thomas Kattnig, co-raportor al Planului european pentru locuințe accesibile, a avertizat în cadrul unei sesiuni plenare că criza locuințelor poate afecta democrația. Acesta a subliniat necesitatea stabilirii unui cadru la nivel european, solicitând ca accesibilitatea locuințelor să fie consacrată oficial în dreptul primar al UE, cu un plan de acțiune elaborat de Comisie.
Costurile ridicate cu chiriile și locuințele influențează direct vârsta la care tinerii părăsesc casa părinților. În medie, tinerii din UE pleacă de la părinți la vârsta de 26,2 ani în 2024, o scădere ușoară față de 26,3 ani în 2023. În regiunile sudice și orientale, acest proces este amânat semnificativ. Croația conduce acest segment cu o medie de 31,3 ani, urmată de Slovacia cu 30,9 ani și Grecia cu 30,7 ani.
Există o corelație între momentul plecării din familie și povara financiară resimțită. În țări precum Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Germania și Finlanda, unde tinerii pleacă mai devreme, povara costurilor este mai mare. În schimb, în state precum Cipru, Croația și Italia, unde tinerii rămân mai mult timp cu părinții, nivelurile de supraîncărcare a costurilor locuinței sunt raportate ca fiind mai scăzute. În Grecia, rata supraîncărcării costurilor este de 30,3%.
În ceea ce privește impactul financiar direct, aproximativ 10% dintre tinerii din Uniunea Europeană locuiau în 2024 în gospodării care cheltuiau 40% sau mai mult din venitul disponibil pentru locuință. Grupul cel mai afectat de supraaglomerarea locuințelor este format din cetățenii cu vârste între 15 și 19 ani. În alte țări, precum Lituania, Italia, Slovacia, Polonia, Croația și Grecia, acest tip de situație locativă afectează mai mult de o treime dintre tineri.
Evoluția acestor indicatori sociali reflectă presiunea economică constantă asupra generațiilor tinere din Europa. În timp ce în Finlanda tinerii pleacă de la 21,4 ani, în restul continentului, creșterea prețurilor locuințelor și a chiriilor rămâne un obstacol major. Această tendință de amânare a independenței locative este strâns legată de capacitatea de plată a gospodăriilor în contextul actual al costurilor de viață din zona europeană.