România a reușit să crească rata de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) la 57% în 2025, însă sistemul de gestionare este afectat de bariere administrative semnificative. Un raport al Consiliului Concurenței indică faptul că condițiile impuse operatorilor pot limita intrarea noilor jucători pe piață și pot reduce presiunea concurențială. Această situație pune sub semnul întrebării capacitatea sistemului de a gestiona volumele tot mai mari de echipamente electrice și electronice (EEE) care ajung în țară.
Noile reglementări legislative adoptate în 2024 au făcut procesul de autorizare mult mai strict decât în cazul altor categorii de deșeuri. Pentru organizațiile de transfer de responsabilitate (OTR), licențierea este condiționată de deținerea unei cote de piață de cel puțin 5% pentru o categorie de EEE și de plata unei garanții de două milioane de lei către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM). Aceste cerințe financiare și de piață pot afecta sustenabilitatea organizațiilor mici și mijlocii, ducând la o scădere a numărului de OTR de la 19 în perioada 2021-2023 la o estimare de 14 pentru anul 2026.
Pe lângă barierele de licențiere, operatorii de tratare se confruntă cu standarde tehnice riguroase impuse de Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC). Conform raportului, respectarea acestor norme necesită investiții masive în echipamente, infrastructură și personal calificat, proces devenit și mai costisitor din cauza lipsei unor organisme de certificare acreditate la nivel național. În plus, parteneriatele obligatorii cu producători sau OTR pentru obținerea autorizațiilor de mediu reprezintă o altă barieră de acces care favorizează operatorii mari, cu resurse financiare solide.
Infrastructura de tratare a deșeurilor este marcată de o distribuție geografică extrem de inegală în România. La nivelul anului 2024, aproximativ o treime din județele țării nu dețineau nicio unitate de tratare autorizată, concentrându-se resursele în anumite zone. În timp ce Bucureștiul și județul Ilfov cumulau 40 de unități de tratare, doar 20 de județe aveau între 1 și 5 puncte de lucru, iar alte 7 județe dispuneau de între 6 și 14 unități. Această asimetrie generează riscuri de creștere a dependenței de un număr limitat de operatori.
Deși eficiența colectării a crescut, costurile de gestionare rămân ridicate, fiind reflectate în prețul Timbrului verde plătit de consumatori. În 2023, contribuția pentru gestionarea DEEE a fost de aproximativ 4,4 euro/locuitor în România, o valoare mult mai mare decât în alte state europice, precum Olanda (3,3 euro/locuitor) sau Italia (1,7 euro/locuitor). De asemenea, dificultatea de a compara ofertele între organizații este accentuată de faptul că fiecare OTR utilizează subcategorii proprii pentru stabilirea tarifelor, ceea ce creează variații enorme de preț.
Sistemul de gestionare a deșeurilor funcționează pe principiul răspunderii extinse a producătorului (REP), prin care producătorii și importatorii de EEE răspund financiar pentru gestionarea deșeurilor generate. În România, aceștia își transferă obligațiile către organizațiile colective, numite OTR, care finanțează procesul de colectare și tratare. Această structură asigură că responsabilitatea pentru poluare revine celor care introduc produsele pe piața națională, conform reglementărilor de mediu în vigoare.