România se află într-o poziție defavorabilă în ceea ce privește nivelul de asociere în sectorul agricol comparativ cu restul Europei. În ciuda faptului că țara deține 20% din totalul fermelor de profil din Uniunea Europeană, organizarea fermierilor rămâne extrem de limitată. Datele furnizate de Ministerul Agriculturii indică faptul că în România sunt recunoscute oficial doar 23 de organizații de producători în sectorul dedicat legumelor și fructelor.
Specialiștii de la Ministerul Agriculturii identifică două cauze principale pentru acest paradox structural. Prima cauză este reprezentată de reticența culturală moștenită din perioada comunistă, care generează o reacție negativă față de conceptul de „cooperativă”. A doua problemă majoră este fragilitatea formelor de asociere care există în prezent în țară. Aceste dificultăți împiedică dezvoltarea unor structuri solide care să sprijine producătorii locali în piață.
Lipsa organizării are consecințe directe asupra capacității de supraviețuire a fermierilor mici. Majoritatea acestora își vând marfa în mod individual, ceea ce le reduce drastic puterea de negociere în fața marilor lanțuri de magazine. De asemenea, prin lipsa asocierii, producătorii ratează accesarea unor fonduri europene care sunt dedicate în mod exclusiv grupurilor de producători recunoscute oficial. Această situație limitează dezvoltarea economică a sectorului de fructe și legume.
Viorel Morărescu, director în cadrul Ministerului Agriculturii, explică faptul că noile cooperative sunt structuri democratice, axate pe partea de desfacere, inputuri și outputuri. Acestea ar putea servi drept modele de bune practici dacă ar fi multiplicate pe scară largă. Un exemplu de colaborare este parteneriatul dintre România și Bulgaria, coordonat de Consiliul Județean, care vizează asocierea cooperativelor și schimbul de experiență între cele două țări.
Dorel Buturugă, președintele unei cooperative din Vărăști, subliniază importanța planificării și a accesului la piață. Conform acestuia, un producător trebuie să aibă o planificare bine făcută și certitudinea că are unde să își vândă recolta. El afirmă că activitatea agricolă devine inutilă dacă nu există o desfacere garantată pentru produsele cultivate. Această perspectivă confirmă dificultățile logistice și comerciale întâmpinate de fermieri.
Situația organizării agricole din România a fost evidențiată și printr-un raport al Curții de Conturi Europene. Acest document arată că cultivatorii din sectorul fructelor și legumelor din țara noastră sunt printre cei mai puțin organizați din cadrul Uniunii Europene. Această evaluare externă confirmă datele oficiale privind necesitatea unei reforme în modul în care fermierii aleg să colaboreze pentru a rămâne competitivi.