România se confruntă cu necesitatea unei transformări profunde a modelului său de creștere economică, trecând de la progresele cantitative la reforme structurale de calitate. În cadrul evenimentului Forbes CEE Forum, s-a subliniat că maturitatea economică actuală impune o evaluare atentă a politicilor publice. Provocarea principală nu mai este viteza de creștere, ci construirea unei baze sustenabile pentru viitor, într-un context marcat de incertitudini politice și de securitate.
Situația economică actuală este marcată de evoluții modeste, cu rate de creștere de 0,9% în 2024 și 0,7% în 2025. Perspectivele pentru acest an sunt rezervate, existând riscul de stagflație din cauza scăderii consumului și a unui output-gap puternic negativ. Această tranziție obligă economia să renunțe la modelul bazat pe deficite și consum, punând accentul pe investiții durabile ca principal motor al dezvoltării naționale.
Inflația a înregistrat o scădere de aproximativ 4 puncte procentuale, de la 10,4% în iunie la 6,2% în august, însă prognozele rămân prudente. Se estimează că inflația poate depăși pragul de 6% la sfârșitul anului, urmând să revină în intervalul țintei abia în ultimul trimestru din 2027. Pe planul bugetar, deși deficitul a fost redus, datoria publică a depășit pragul de 60% din PIB, crescând cheltuielile cu dobânzile la peste 3% din PIB.
Modelul actual, bazat pe forță de muncă ieftină și exporturi cu valoare adăugată mică, își atinge limitele pe măsură ce veniturile se apropie de media europeană. Noul model de creștere trebuie să prioritizeze extinderea lanțurilor de producție locale, creșterea productivității muncii și investițiile masive în capitalul uman. Această schimbare este esențială pentru ca România să devină un partener credibil în spațiul european, nu doar o destinație pentru costuri reduse.
Pentru realizarea acestui obiectiv, sunt identificate trei condiții esențiale: sustenabilitatea finanțelor publice, îmbunătățirea infrastructurii financiare și trecerea la competitivitatea prin calitate. România are în prezent cel mai redus nivel de intermediere financiară din Uniunea Europeană și un grad ridicat de utilizare a creditului comercial. Este necesară o capitalizare adecvată a firmelor și o tranziție către inovare și tehnologie pentru a ridica valoarea produselor exportate.
Evoluția economiei românești este strâns legată de capacitatea de a corela creșterea veniturilor cu productivitatea, un echilibru care a lipsit în ultimele decenii. În prezent, acoperirea cererii interne s-a realizat preponderent prin importuri, nu prin producție națională cu valoare adăugată ridicată. Consolidarea bugetară și predictibilitatea deciziilor politice rămân elemente critice pentru a permite sectorului privat să investească în tehnologii și infrastructură.