Economia românească traversează o perioadă de tranziție marcată de stagnare și scăderi economice, ceea ce impune o schimbare de paradigmă. Modelul de creștere bazat pe creșterea veniturilor și a consumului nu mai poate fi susținut prin aceleași instrumente de dinainte. În loc de noi runde de stimulare a cererii, România are nevoie de o restructurare profundă a structurii economice și de o utilizare mai eficientă a resurselor, atât publice, cât și private, pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă.
Datele economice recente indică o schimbare de trend, activitatea economică stagnând în trimestrul II 2026. După o contracție de 0,1% în primul trimestru, PIB-ul a înregistrat o scădere de 0,4% în trimestrul II. Pentru întregul an, FMI estimează o contracție de 0,5%. În același timp, consumul familiilor scade anual, serviciile destinate populației sunt în contracție, producția industrială recule, iar sectorul construcțiilor a pierdut din dinamismul de odinioară.
Presiunea inflaționistă rămâne un factor critic, inflația anuală atingând 6,61% în septembrie, în timp ce prețurile serviciilor au crescut cu 11,12% față de anul trecut. Într-un context în care economia încetinește, dar prețurile rămân ridicate, stimularea consumului poate fi contraproductivă. Dacă oferta internă nu crește, cererea suplimentară se va îndrepta către importuri, iar dacă productivitatea nu avansează, creșterea veniturilor devine imposibil de susținut pe termen lung.
Administrația publică locală este identificată ca punctul de plecare pentru această restructurare necesară. Aceasta gestionează servicii publice, influențează mediul economic local și administrează investiții care pot accelera sau încetini dezvoltarea. Problema fragmentării resurselor și a capacității administrative inegale între unitățile teritoriale necesită o reorganizare bazată pe rezultate și funcții, nu pe simple reduceri liniare de personal sau tăieri uniforme de bugete de la nivelul statului.
Reforma nu trebuie confundată cu o politică de austeritate, ci trebuie să vizeze eficiența. Obiectivul nu este un stat mai mic, ci unul care produce mai multă valoare cu aceleași resurse. O administrație eficientă poate concentra fondurile europene în proiecte de infrastructură, energie și digitalizare, în loc să le fragmenteze în investiții mici cu impact redus. Astfel, restructurarea poate crea spațiu pentru investiții productive care să crească productivitatea generală a economiei.
În contextul economic actual, consolidarea fiscală este o necesitate pentru gestionarea deficitului. Totuși, reducerea deficitului nu trebuie să fie singurul obiectiv, ci trebuie abordată prin repararea mecanismelor care îl produc. Aceasta implică o analiză a structurii cheltuielilor, a capacității de colectare și a modului în care statul prioritizează investițiile, pentru a evita ajustările dificile de tipul celor de la finalul perioadei de creștere.